La Iaşi, lecţii de tango în stradă

De aproape doi ani în municipiu s-a deschis o şcoală de tango argentinian. Încă de la început, scopul organizatorilor a fost de a promova acest tip de dans la Iaşi, axându-se în special pe aspectul social al acestuia.

Tangoul nu se dansează după tipare bine stabilite, ci se simte. Cel puţin asta spun iniţiatorii şcolii de dans de la Iaşi. „Accentul nostru cade pe aspectul de improvizaţie, în care se dansează liber, fără a fi dependent de coregrafii. Cu alte cuvinte, un bărbat poate dansa liber ceea ce a învăţat cu orice parteneră care are acelaşi nivel, şi invers“, spune Petru Grăjdeanu, iniţiatorul şcolii de dans de la Iaşi. Cursurile de aici sunt structurate pe trei serii: începătorii, intermediarii şi intermediarii avansaţi. Fiecare astfel de nivel durează 12 săptămâni, iar după promovarea nivelului al treilea se trece la „veterani“, nivel care nu are limită de timp.

„Până în ianuarie 2011, pe lângă tango am predat, ca bonus, şi elemente din alte dansuri: salsa, bachata, vals, cha-cha. Din ianuarie am renunţat la acest bonus şi ne focalizăm numai pe tango. Din acel moment, numărul cursanţilor a scăzut, astfel încât avem cam 15 cursanţi pe o serie. Aceştia se împuţinează cu timpul, astfel încât la nivelul doi rămân în jur de zece. Spre deosebire de salsa, bachata şi alte dansuri din segmentul social, tangoul nu se bucură de o «priză» atât de largă la public“, a adăugat Petru Grăjdeanu.

Preocuparea dansatorilor nu este, însă, să atragă cât mai mulţi clienţi, ci să-i găsească pe cei cu adevărat pasionaţi de acest dans. Aceştia se adună ocazional la „Milonga“, petreceri la care se dansează tango argentinian. „Avantajul unui număr mic de cursanţi este că ne putem ocupa mai mult de fiecare, pregătirea lor fiind astfel mai temeinică“, spune acesta.
De asemenea, o dată la două sau trei luni se organizează seminarii de tango cu profesori invitaţi de la Bucureşti.

„În tango nu există paşi «de baz㻓

Prima lecţie pe care o învaţă cei care vin la cursurile de tango este că nu există nicio reţetă a succesului în acest dans.
„În tango nu există «paşi esenţiali» sau «paşi de bază», cel puţin nu în forma în care sunt ei cunoscuţi şi predaţi la alte genuri de dans. De fapt, în tango, accentul se mută de la «ce se vede din afară» pe «ce se simte înăuntru». Cu alte cuvinte, nu este atât de important cât de bine dăm nou ca şi cuplu, în afară, ci ceea ce simţim în timpul dansului“, afirmă tânărul.
La serile de dans organizate de cei de şcoală intrarea este liberă şi deschisă oricui. De fapt, ei sunt chiar cei care au deschis porţile dansului social la Iaşi.

Dansatori de la 15 la 65 de ani

„O Milonga este elementul cheie al oricărei comunităţi de tango“, spune Grăjdeanu. Iniţial, aceste seri de dans au avut loc lunar, dar din mai, anul trecut, sunt organizate săptămânal, în diferite localuri din municipiu.
Pasionaţii de tango care vor să se înscrie la cursuri au parte de o veste bună: nu există limită de vârstă. „Cel mai tânăr participant are 15 ani şi tocmai a dat admiterea în clasa a noua. Cel mai în etate participant are 65 de ani. Tangoul este un dans pentru orice vârstă. În Vestul Europei media de vârstă a participanţilor este de peste 50 de ani. La noi este mai scăzută. Fiind, totuşi, un dans de feeling, e indicat ca participanţii să fie cât de cât maturi“, explică reprezentantul şcolii de dans.

Săptămâna viitoare dansatorii de tango de la Iaşi vor ajunge la Bucureşti pentru a fi alături de una dintre „legendele vii“ ale acestui dans, „El Flaco“ Danny Garcia.
Întâlnirile la Milonga vor continua şi pe parcursul acestei veri.