Interviu cu Vlăduţ Simionescu, judoka ieşean: „Sper să mă calific la Olimpiadă“

Sportivul legitimat la Politehnica Iaşi va trebui să obţină rezultate bune la competiţiile internaţionale la care va mai participa. Momentan este în grafic

„ADS“: Cum te-ai simţit la ultimul Campionat Naţional încheiat recent? Ai reuşit să-ţi aperi titlul de campion?
Vlăduţ Simionescu: M-am simţit bine, a fost un campionat la care am reuşit să obţin medalia de aur. Mi-am dorit neapărat să ies campion la mine acasă. A fost bine, mai ales că veneam după eşecul de la Campionatul Mondial. Eu l-am considerat eşec pentru că eu cred că puteam obţine un rezultat mai bun, nu doar o participare de trei tururi.

Ai avut emoţii că nu vei putea să-ţi aperi titlul?
Ştiam că nu va fi uşor, însă m-am luptat foarte degajat şi am reuşit să obţin rezultatul pe care mi l-am propus.

Ai o metodă specială prin care te antrenezi?
Nu pot spune că am o metodă deosebită de pregătire. Sunt antrenamentele normale, după care fiecare sportiv alege pregătirea suplimentară pe care vrea să o urmeze. Ce crede el că îi lipseşte: forţă, alergare etc.

Câte ore pe zi te antrenezi?
În jur de cinci-şase ore în fiecare zi. Am liber miercurea şi duminica după-amiază. Nu avem vacanţe deloc. Nici măcar vara, pentru că atunci este cel mai aglomerat.

Care este următoarea competiţie la care vei participa?
Voi merge la o Cupă Mondială la Liverpool care va avea loc peste o săptămână. Sper să am o evoluţie bună şi să reuşesc să mă clasez pe unul dintre primele trei locuri. Mi-aş dori o medalie.

Eşti sportivul ieşean care are cele mai mari şanse de a participa la Olimpiada de anul viitor de la Londra?
Mai sunt şi alţi sportivi mai valoroşi decât mine care pot participa la această competiţie. Fiecare are şansa lui. Eu mi-am dorit dintotdeauna să reuşesc această performanţă şi sper ca acest vis să mi se îndeplinească. Dacă voi reuşi să mă calific, voi da tot ce pot şi voi ţinti spre o medalie.

Care este persoana sau persoanele care te-au ajutat cel mai mult în cariera ta?
Sunt mai mulţi. M-a ajutat foarte mult antrenorul care a fost lângă mine la vârsta la care am început să fac performanţă, Florin Grosu şi, bineînţeles, antrenorul actual, Petru Aniţoaie. Am primit sprijin şi de la alte persoane, familie, prieteni, sponsori.