Iaşi: Ioan Laza: Ieşeanul care dă viaţă lemnului

Ioan Laza şi-a amenajat în propriul apartament un adevărat muzeu. Fire migăloasă, artistul ciopleşte materialul cu o măiestrie aparte

Lamele fine ale ustensilelor folosite de Ioan Laza, mai ascuţite decât săbiile samurailor, taie lemnul ca şi când ar fi lipsit de consistenţă. Aşchiile cad la pământ, iar în locul lor apar mici motive tradiţionale, printre care se numără rozeta solară, funia, arborele vieţii, siluete antropomorfe stilizate sau cocoşul vestitor de bine.

O lingură de lemn banală devine în mâinile meşterului popular, odată macaragiu într-o uzină metalurgică, o adevărată operă de artă. „De loc sunt din comuna Şipote. După ce am terminat şcoala profesională, am lucrat cinci ani ca tâmplar pe şantier, apoi a urmat armata şi până în 2001, când am ieşit la pensie, am lucrat pe o macara la Tepro“, povesteşte Ioan Laza.

A devenit meşter după pensionare

Momentul a venit ca o binecuvântare pentru mâinile lui talentate. „Decât să stau de pomană sau să merg la crâşmă am preferat să încep să cutreier muzeele şi târgurile populare. Aşa am văzut multe lucruri care m-au inspirat să creez“, mai spune Ioan Laza.

Linguri, foale, blaturi pentru icoane, multe din ele încrustate la cererea studenţilor de la Artă Monumentală, şi orice alte obiecte terbuincioase casei sau doar pentru plăcerea ochiului au ieşit an de an din mâinile meşterului. „Cu studenţii colaborez încă din 1990. Sunt mulţi care au terminat dar continuă să vină la mine să-i ajut. La un număr de blaturi, îmi fac cadou o icoană“, mai spune ieşeanul. Astfel, casa lui a devenit un adevărat muzeu cu obiecte populare, icoane şi tablouri semnate de artişti ieşeni precum Ioan Gânju, Constantin Tofan sau Enio Batoş.

„Voi deschide un muzeu în comuna natală“

În scurt timp, multe dintre obiecte vor merge însă la el în comună, în muzeul pe care intenţionează să-l deschidă şi pentru care a şi fost numit cetăţean de onoare. „Va fi în căminul cultural. Sunt sigur că vor veni foarte mulţi oameni să admire lucrările, mai ales atunci când vor fi sărbătorile satului“, spune meşterul.

Creaţiile sale nu au încântat doar ochii românilor din toată ţara, ci şi pe cei ai occidentalilor. „Îmi amintesc de anul trecut când am fost în Franţa, împreună cu alţi câţiva meşteri, cât de mult s-au bucurat francezii să ne cumpere creaţiile. Aveam translator şi le-am explicat ce reprezintă fiecare simbol. Au fost încântaţi“, îşi aminteşte Ioan Laza.

Ieşeanul nu s-a dat în lături nici de la cusutul goblenurilor despre care spune că, pentru a le realiza, trebuie să depui o muncă de Sisif. „Cel mai mult am muncit la un goblen care avea 100 de puncte pe fiecare centimetru pătrat“, mai spune meşterul.

Întrebări şi răspunsuri

De unde vă procuraţi materia primă?
I. L.: La mine în comună toţi ştiu că lucrez în lemn aşa că fiecare îmi aduce câte o bucată de copac. Sculele, în parte mi le fac singur. Duminica sunt mereu în talcioc şi caut materiale.
  
Puteţi trăi din meseria de sculptor în lemn?
I. L.: De trăit nu prea ai cum din meseria asta. Dar în schimb îţi aduce alte satisfacţii. E utilă pentru că lingurile şi celelalte obiecte se pot folosi şi în treburile casnice, dar este şi o îndeletnicire frumoasă şi relaxantă pentru bătrâneţe.

ce-i place: Ioan Laza adoră să stea cât mai mult timp între copii şi să-i înveţe secretele sculptatului în lemn. „Cel mai mult îmi plac taberele de creaţie când sunt foarte mulţi tineri care se adună în jurul meu şi privesc atenţi cum se lucrează o lingură cu motive tradiţionale“, spune Laza. La capitolul mâncare, ieşeanul preferă ciorbele pe care şi le găteşte singur.

ce nu-i place: Meşterul urăşte cel mai mult să stea degeaba. „Mai sunt şi zile când se întâmplă să nu pot să lucrez pentru că o mai ajut pe soţie la treburile gospodăreşti“, spune Ioan Laza. Ieşenul nu mănâncă niciodată cu lingură de metal, ci doar cu cele din lemn făcute de mâna lui.

profil

născut: 4 ianurie 1951, Iaşi
 
educaţie: Şcoala Profesională, tâmplărie

Experienţă: meşter popular de opt ani

familie: căsătorit, are doi copii