Iași Sinuciderile, spectacol mediatic

Specialiştii ieşeni susţin că numărul celor care şi-au luat viaţa nu a crescut semnificativ faţă de perioada de dinainte de 1989. Atât medicii, cât şi psihologii sunt de părere că astfel de cazuri au fost intens mediatizate în ultima perioadă, iar uneori au servit drept exemplu.

Spânzuraţi, intoxicaţi cu medicamente sau pesticide, înecaţi ţin aproape săptămânal prima pagină a ziarelor sau a buletinelor de ştiri. Ultimul astfel caz din Iaşi intens mediatizat a fost cel al unui patron care şi-a pus capăt zilelor din cauza datoriilor.
Pe 27 iunie 2011 Ştefan Grigoraş, asociat si administrator la firma Consec Grup Est SRL, a fost găsit spânzurat în pădure la Cetăţuia. Bărbatul care a fost dat dispărut încă de pe 22 iunie de familie ar fi avut datorii mari la bănci, dar şi de 100.000 de euro la Mihai Cazacu, cel care a cistigat 3,8 milioane de euro la LOTO in 2008.

„Popor fericit“ înainte de 1989

Chiar dacă pare că numărul sinuciderilor a crescut alarmant în ultimii ani specialiştii sunt însă de cu totul altă părere. Aceştia susţin că faţă de anii ’80 sau ’90 s-au înmulţit persoanele care aleg să-şi pună capăt zilelor, dar nu se poate spune că acesta s-a dublat.
„Este o uşoară dinamică crescătoare a cazurilor de suicid. Din 1980 până în prezent a crescut numărul sinuciderilor cu aproximativ 6-7%“, a precizat medicul Vasile Astărăstoae, directorul Institutului de Medicină Legală. De asemenea, specialiştii susţin că şi înainte de 1989 erau destul de dese cazurile de suicid, singura diferenţă era însă faptul că nu se raportau.

„Nu s-a schimbat mare lucru faţă de anul 1989. Doar că atunci era interzisă raportarea lor. Se considera că poporul român trăia prea bine pentru a se confrunta şi cu astfel de cazuri“, a precizat doctorul Călin Scripcaru, directorul Spitalului de Psihiatrie „Socola“. Astfel în judeţul Iaşi în 1983, în registrele de la Institutul de Medicină Legală (IML) din Iaşi, peste 30 de persoane s-au spânzurat şi aproximativ 20 au înghiţit medicamente, sodă caustică, pesticide. În acelaşi an câţiva ieşeni au ales să se arunce de pe bloc sau în faţa trenului.

În 1986 şi 1987 s-au spânzurat 31 persoane şi s-au intoxicat 34 de persoane, respectiv 35. Câteva persoane şi-au dat foc ori s-au electrocutat. Statisticile însă în acest domeniu au început să apară după 2000. Astfel, bilanţul IML arată că în 2007 au 122 de ieşeni s-au sinucis, în 2008- 151, în 2009- 131, iar în 2010- 125.  În ceea ce priveşte metodele alese de ieşeni aceste nu diferă faţă de 1989.

Astfel, şi în anii ’80, ’90 dar şi în 2000 cele mai multe cazuri sunt de spânzuraţi, după care urmează intoxicaţii cu barbiturice, pesticide, sodă caustică. De asemenea, ieşenii care au ales să-şi pună capăt zilelor s-au aruncat de la înălţime sau în faţa trenului, iar foarte puţini şi-au dat foc, s-au împuşcat sau s-au electrocutat.

„Nu putem spune că se folosesc metode diferite faţă de 1990, sau 1980. În mod izbitor, bilanţul modalităţilor de realizare a suicidului de-a lungul mileniului relevă aceeaşi factori asociaţi cu suicidul, prezentate şi de studiile ştiinţifice moderne: boli mentale grave, abuzul de alcool, euforice şi halucinogene, comorbiditatea, abuzul în copilărie, pierderea unei persoane dragi, teama sau umilinţa, probleme economice şi insecuritatea“, a menţionat medicul Tudor Ciuhodaru.Cele mai multe cazuri de suicid se înregistrează în rândul bărbaţilor . „Majoritatea persoanelor care aleg să se sinucidă au vârste cuprinse între 40 şi 60 de ani“, a precizat medicul Călin Scripcaru. Acesta explică totuşi că în perioadele critice cazurile de suicid scad.

„Frecvenţa sinuciderilor a scăzut în anul Revoluţiei. De obicei se observă că în timpul unor revolte, crize numărul acestor cazuri scade pentru că oamenii au atunci alte preocupări. Omul se chinuie să-şi rezolve problemele“, a adăugat directorul de la Spitalul de Psihiatrie „Socola“. Astfel, potrivit registrelor IML se constată că în după Revoluţie în 1990, 14 persoane din judeţul Iaşi au murit după ce au înghiţit diferite substanţe, iar 26 s-au spânzurat.

Exemple de la televizor

Specialiştii sunt de părere că mediatizarea excesivă a acestor cazuri poate determina unele persoane să se sinucidă. „Din punctul meu de vedere este şi o legătură cu modul în care sunt prezentate ele în media. De exemplu cazul elevei care s-a aruncsat cu ghiozdanul plin cu pietre în Jiu şi apoi alţi doi copii au făcut la fel. Pentru a preveni astfel de cazuri ar trebui creat un program naţional. Acum nu se ştie în cazul celor care comit tentative dacă mai ajung la psihiatrie, ce se întâmplă cu ei după ce ies pe stradă“, a menţionat medicul Ciuhodaru, doctor în suicidologie.

Cazurile care au zguduit judeţul Iaşi

Subprefectul Florin Ungureanu s-a sinucis în decembrie 2006. Procurorii ieşeni au concluzionat că înalt funcţionarul s-a dus în magazia de lângă casa sa din Galata şi-a băgat ţeava armei de vânătoare în gură şi a apăsat pe trăgaci. Motivele pentru care s-a sinucis Florin Ungureanu nu au fost elucidate.
În noiembrie 2008, Ciprian Acatincă, patronul unei firme de construcţii, a murit după ce a înghiţit mai multe pastille de Xanax cu alcool.
Sinucidere cu pastile

Omul de afaceri se afla în centrul unui scandal, după ce a încasat peste 1,5 milioane de euro de la 57 de familii, promiţând că le va construi mansarde. Ulterior, firma lui Acatincă nu a mai dus la sfârşit lucrările. La începutul lui 2010, procurorii DNA au închis dosarul „mansardelor fantomă“ pentru că patronul a decedat.

Ovidiu Domnaru, condamnat la 20 de ani de închisoare pentru uciderea soţiei sale, a murit în mai 2009. Acesta a fost găsit de colegii de celulă în baie după ce a înghiţit 92 de pastile şi a fost transportat la spital. Potrivit deţinuţilor, Domnaru ar fi recurs la acest gest pentru că familia sa nu l-a mai vizitat din februarie.
După cinci zile de spitalizare bărbatul a murit. Ovidiu Domnaru a ucis-o pe 11 septembrie 2004 pe soţia sa, avocata Elena Domnaru, printr-o lovitură de cuţit. Incidentul a avut loc în vila din zona Pietrărie.

Sinuciderile extreme, „la modă“ în 1986

Sinuciderile prin împuşcare nu erau ceva neobişnuit nici în anul 1986. Potrivit registrelor de la Institutul de Medicină Legală (IML) Iaşi trei persoane şi-au pus capăt zilelor în acest mod. Pe 9 ianuarie 1986 soldatul Marţian P. (19 ani) originar din Oradea s-a împuşcat în piept în timp ce se afla de serviciu la postul de grăniceri al unităţii UM 02816 din judeţul Iaşi . Emanoil P. (27 de ani) din Iaşi s-a folosit de o armă improvizată pentru a se sinucide. Potrivit raportului de necropsie, tânărul s-a împuşcat în inimă cu un pistol pentru bolţari. Bărbatul avea şi 3,35 grame/ litru alcool în sânge.

La sfârşitul anului 1986 Constantin M. (27 de ani) s-a împuşcat în cap în curtea Pichetului de Grăniceri. Medicii legişti au stabilit că bărbatul avea şi 1,65 grame/litru alcool în sânge.
În anul 2007 un singur ieşean s-a împuşcat, în 2008 – 2 persoane, 2009- niciuna, 2010- 2 persoane. Această metodă este întâlnită însă destul de rar.
Copii spânzuraţi

„Astfel de cazuri nu sunt mai frecvente decât înainte de 1989. Noi facem şi o activitate de prevenire în toată Moldova pe sectorul consumului de băuturi alcoolice, relaţiile cu şefii, relaţiile de serviciu, utilizarea armelor, programate sau la cererea comandantului. Omul care are o armă trebuie învăţat şi să o folosească. Orice testare psihologică nu are valoare absolută. În opinia mea pentru a nu ne confrunta cu astfel de situaţii este importantă şi activitatea de prevenire“, a declarat Irinel Rotariu, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi.

Tot în anul 1986 o femeie de 42 de ani din Ciurea s-a tăiat în zona gâtului, iar apoi s-a stropit cu benzină şi şi-a dat foc, iar două adolescente de 15 şi 17 ani s-au intoxicat. În anul 1983 s-a spânzurat un copil de 13 ani, iar în 1994 doi copii de 7, respectiv 16 ani. „Copiii nu-şi dau seama că moartea este ireversibilă. De obicei ei consideră că totul este o joacă“, a precizat medicul Călin Scripcaru.