Iaşi: Portret/ Dragoş Sîrbu luptă cu sabia pentru olimpiadă

Cu o participare la prima ediţie a Jocurilor Olimpice pentru tineret, tânărul scrimeur ieşean adună rezultate pentru a ajunge la Rio de Janeiro în 2016.

Aşa cum singur mărturiseşte, Dragoş nu este primul membru al familiei sale care să practice scrima. „Tata s-a antrenat nouă ani cu maestrul Iulian Biţucă, timp în care a devenit campion naţional de juniori. Pe 1 decembrie 2003, când nu se făceau ore, a vrut să-mi facă o surpriză şi m-a adus la sala de antrenament”, povesteşte Dragos Sîrbu.

Pregătit din prima zi de maestrul Iulian Biţucă

Beneficiind de îndrumarea aceluiaşi Iulian Biţucă, tânărul ieşean a început să se ataşeze de colegi şi antrenor şi să-i placă această disciplină sportivă. Un an şi jumătate mai târziu a venit şi primul rezultat, o medalie de bronz cu echipa la Campionatul Naţional de Copii de la Slobozia. În 2006 a venit primul rezultat individual, respectiv argintul la Campionatul Naţional de Speranţe. Per total, în cei opt ani de când practică scrima, Dragoş a adunat peste 20 de medalii pe plan intern la toate categoriile de vârstă până la juniori.

Pe plan internaţional, Dragoş a participat la prima ediţie a Jocurilor Olimpice pentru Tineret de anul trecut, competiţie unde s-a clasat pe locul 8 din 13. Totuşi, în opinia lui Dragoş, cel mai important moment al carierei sale de până acum este aurul naţional obţinut anul trecut la individual juniori.

Mai mult la sală decât acasă

„La capitolul dezamăgiri, regret şi acum felul în care am pierdut calificarea în semifinale la Mondialele de anul trecut. La scorul de 13-12 pentru mine, germanul Richard Hubers s-a izbit cu umărul în casca mea de nu am ştiut ce-i cu mine. Deşi aveam voie să cer repaus zece minute să-mi revin, am ales să continui şi am pierdut partida cu 13-15“, spune tânărul. Ca orice sportiv care vizează performanţa, Dragoş are un program riguros de pregătire, respectiv câte un antrenament în fiecare zi şi chiar două în zilele de luni, miercuri şi vineri.

„Am ore după-amiază şi când plec dimineaţa la antrenament mă întorc acasă seara. Petrec mai mult timp la sală decât cu familia, dar merită totul pentru că, în loc să stau prin faţa blocului şi să fac prostii, ştiu că aici fac ceea ce îmi place“, spune Dragoş, care îşi leagă planurile de viitor tot de planşa de scrimă. „Dacă nu mă accidentez, vreau să fac scrimă până când se poate. Visul meu este să particip la o olimpiadă. Pentru 2012 este deja formată echipa, aşa că speranţele mele se leagă de competiţia de la Rio de Janeiro din 2016“, încheie tânărul.

Profil
Născut. 10 decembrie 1993, Iaşi.
Studii. Este elev la Liceul cu Program Sportiv din Iaşi.
Familie. Este singur la părinţi.

Întrebări şi răspunsuri
Ce modele de sportivi ai?
Îmi place stilul lui Mihai Covaliu şi ieşeanul Tiberiu Dolniceanu. Faptul că-şi planifică şi respectă atacurile este reflectat de rezultatele lor. De asemenea, îmi plac foarte mult poziţia de gardă şi fandarea lungă folosite de un alt ieşean, Florin Zalomir, motiv pentru care am căutat să mi le însuşesc şi eu.
Cât de important este rolul lui Iulian Biţucă?
Sunt bucuros că am avut ocazia să fiu pregătit din prima zi şi ridicat spre performanţă de un antrenor de talia maestrului Biţucă. În momentele dificile reuşeşte să îţi dea impulsul care te motivează decisiv. Ar fi o pierdere imensă pentru toţi dacă se va retrage. Ne cunoaşte cel mai bine şi este al doilea părinte.

Ce-i place
„În timpul meu liber îmi place să ies în oraş cu prietenii sau să merg la film. Îmi place să ascult orice muzică, mai puţin manele şi rock. La capitolul mâncare nu sunt pretenţios, dar cel mai mult îmi place pizza“, spune Dragoş.

Ce nu-i place
„Nu îmi place atunci când sunt vorbit pe la spate, prefer să mi se spună orice, dar în faţă. Ar mai trebui să pun nişte kilograme pe mine, dar orice aş mânca nu se depune. Nu-mi place să mă trezesc dimineaţă, de asta mă bucur că am ore după-amiază, dar când sunt concursuri nu se discută“, povesteşte tânărul