Iaşi: PORTRET/ Mitică Anghel, gigantul de sub panoul de baschet

La o înălţime de 2,07 metri şi cu o carieră de 16 ani jumătate în baschet, „Mito“ a îmbrăţişat din acest sezon şi rolul de antrenor secund la Politehnica Iaşi.

Mitică nu a pus mâna pe o minge de baschet până la vârsta de 20 de ani.

„În 1992 eram abonat la revista Poliţiei «Pentru Patrie». Am dat un anunţ cu poză la rubrica cititorului că vreau să joc baschet şi că am înălţimea de 2,07 metri. Antrenorul Vasile Popa, de la Dinamo, m-a chemat de urgenţă la Bucureşti. Nu mai jucasem baschet înainte, dar domnul Popa a avut răbdare şi a lucrat cu mine la antrenamente din noiembrie până în martie. Îmi pare rău că nu am apucat să-i mulţumesc niciodată“, povesteşte Mitică.

Doar pâine la masă

În vara lui 1993, cei de la Dinamo au vrut să-l dea la clubul Automatica Bucureşti din Liga 2 pentru a avea meciuri în picioare. Mitică a ales totuşi să vină la Iaşi, pentru că era tot în Divizia B şi s-ar fi aflat mai aproape de casă. „Timp de un an am făcut numai antrenamente. Cum banii erau puţini, câteva luni am mâncat numai o pâine pe zi. Domnul Ioniuc a avut amabilitatea să mă angajeze atunci la firma lui de construcţii şi în felul acesta m-am mai descurcat“, explică cel strigat „Mito“ pe teren.

Revenirea lui Petre Măgureanu ca jucător şi antrenor la Iaşi în 1993 a însemnat şansa lui Mitică, care a început să fie folosit în meciuri.

„Domnul Măgureanu m-a folosit tot mai mult. Din 1995 nu am mai ieşit din primii cinci jucători. În 1996 a venit şi Şestopal în echipă şi am promovat lejer în prima divizie. Tot atunci am ajuns şi la lotul naţional“, spune „Mito“, căruia anii ce au urmat i-au adus satisfacţii de neuitat, asociate cu numele antrenorului Dragan Petricevic.

Amintiri cu Dragan

„În sezonul 1996-1997, cu Dragan pe bancă, ne-am calificat în play-off după un meci acasă cu Soced Bucureşti. La pauză eram conduşi cu 21 de puncte, iar pe final am bătut la trei puncte. În al doilea an de Divizia A, am câştigat patru meciuri în retur la un punct diferenţă, pe final. Atunci am luat locul trei, cea mai bună performanţă a Iaşiului, dar acele meciuri nu le pot uita vreodată“, rememorează Mitică, care l-a urmat pe Dragan la West Petrom Arad, unde a ieşit campion în 2002 şi vicecampion în 2003.

Mitică şi-a trecut în palmares şi o promovare cu Energia Rovinari în Divizia A, reuşită în returul sezonului 2007-2008. „Mito“ a revenit din acel an la Iaşi, unde, pe lângă rolul său din teren, a îmbrăţişat din acest sezon şi funcţia de secund al antrenorului Moscalu. „Cel mai mult îmi doresc să joc cât mai mult timp şi să nu retrogradăm anul acesta în Divizia B“, încheie Mitică.

Profil
Născut: 30 septembrie 1972, Negreşti, Vaslui.
Studii: Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Iaşi.
Familie: Căsătorit, are doi copii.

Întrebări şi răspunsuri
Ce momente de pe teren preţuieşti cel mai mult?
Din punct de vedere sufletesc, pe lângă titlul de campion cu West Petrom Arad, cel mai mult contează promovările cu Iaşiul în Divizia A, în 1996 şi 2010.
De la cine ai învăţat meserie?
Dragan Petricevic este primul nume care-mi vine în minte când e vorba de disciplină şi tactică. De la Costel Moscalu am învăţat cum să respir, iar aşezarea în teren am „furat-o“ de la Şestopal. Dintre marii jucători, cel mai mult mi-a plăcut Sean Kemp.
Ai regrete în carieră?
Am avut o mare dezamăgire când m-am accidentat în primul meci pe care l-am jucat la CSU Sibiu. De asemenea, mi s-a părut o mare nedreptate când antrenorul Paul Paveliuc m-a exclus din lot în 2006.

Ce-i place
„Îmi place orice fel de mâncare, de asta am şi crescut aşa de mare. Sunt un împătimit al filmelor istorice şi ascult orice fel de muzică“, spune sportivul.

Ce nu-i place
„Sunt dezamăgit că nu am putut aduce niciun jucător la Iaşi în această iarnă. Cei de la Universitatea «Petre Andrei» au reuşit să ne obţină o audienţă la primar pentru a cere un ajutor financiar, dar în ziua stabilită nu am fost primiţi nici măcar ca să fim refuzaţi“, afirmă Anghel.