Iaşi: PORTRET/ Dan Băsu, artistul vizual din spatele muzicii electronice

Pasionat de muzică şi imagine, VJ-ul ieşean a ajuns recunoscut pentru felul în care reuşeşte să le îmbine. Ideea de a fi VJ (video jockey) i-a venit lui Dan încă din timpul facultăţii. „Îmi place îndeosebi muzica electronică, dar nu erau mulţi ascultători de acest gen prin Iaşi în 2003.

Cum am o înclinaţie pentru tot ce înseamnă artă video, am început să îmbin cele două pasiuni în cadrul unor petreceri“, povesteşte Dan Băsu.

Practic, munca lui Dan este de a face seturi cu imagini care sunt proiectate pe fondul muzical al spectacolului, indiferent dacă este unul live sau mixat de un DJ. Imaginile în cauză nu sunt luate din munca altora, ci sunt realizate chiar de Dan.

„Fac totul cu camera video. Filmez orice, de la ornamente realizate în bucătărie până la cadre luate pe stradă sau în excursii. Imaginile astfel obţinute le prelucrez după care le pun într-un show care să «păcălească» ochiul. Ilustrez vizual melodiile cu imagini cât mai curate pentru ca mesajul lor să fie înţeles mai bine“, explică Dan.

Deşi preferă muzica de tip minimal, spectrul audio pe care lucrează tânărul artist variază de la drum and base, techno şi experimental până la pop, trip-hop şi jazz. Chiar dacă are propriile preferinţe, unele aspecte ale vieţii sale fac din arta sa un job. „Este un serviciu pentru că din acest lucru câştig nişte bani. Aş putea să refuz unele spectacole din lipsă de chef sau de timp, dar nu îmi permit asta. Mai este nevoie să faci şi altceva pentru a-ţi asigura traiul“, mărturiseşte Dan.

Proiecte provocatoare

Unul dintre cele mai importante proiecte la care a lucrat Dan a fost „Songs for Andy Warhol’s Screen Tests“, alături de Lucian Ban şi Silent Strike. „Pentru mine a fost o mare provocare să lucrez cu nişte oameni dintr-un mediu academic, care priveau ceea ce fac eu drept ceva comercial şi care au apreciat rezultatul final“, povesteşte Dan Băsu.

Un alt proiect de o factură delicată a fost spectacolul organizat în 2007 cu Alex Harding şi Silent Strike la Basilica paleo-creştină de la Niculiţel. „Trebuia ca spectacolul nostru să încorporeze motive laice. Exista pericolul ca asta să devină un kitsch şi chiar blasfemie. Dar cu multă atenţie am reuşit ca până la final să deschidem o cale de mijloc între noi şi feţele bisericeşti“, spune Dan Băsu, care ştie cum vrea să-şi continue drumul ales. „Deşi munca pe care o fac e strâns legată cu tehnologia, nu vreau însă să mă afund în senzori şi calculatoare scumpe, când doar cu o cameră video poţi scoate zeama din tot“, încheie artistul ieşean.

Profil
Născut: 24 martie 1983, Iaşi.
Studii: Facultatea de Arte Plastice, secţia Foto-Video, UAGE Iaşi.
Familie: Necăsătorit.

Întrebări şi răspunsuri
Ce influenţe artistice ai?
Din spectrul muzical minimal îl apreciez pe Alva Noto. La capitolul imagine îmi plac fotografii Rineke Dijkstra şi Uta Barth, respectiv regizorii Jim Jarmusch şi Kim Ki Duk.
Cu care artist îţi place să lucrezi cel mai mult?
Colaborez de mult cu Silent Strike, aşa că sunt ataşat din punct de vedere obiectiv. Pe muzica lui reuşesc să mă simt liber, ceea ce-mi permite să o pot vizualiza cu uşurinţă.
Poţi trăi din acest job?
În tot ce ţine de artistic se pune întrebarea asta şi răspunsul este că trebuie să ai răbdare. La început nu vei da lovitura, ci va trebui să faci şi altceva. Dar dacă nu renunţi, până la urmă vor veni resursele care să-ţi permită să faci ce-ţi place.

Ce-i place
„Pentru a ajunge la spectacole călătoresc mult. Îmi place să mă documentez despre oraşul unde urmează să mă duc şi să îl vizitez. La capitolul mâncare o prefer pe cea asiatică şi am o pasiune încă din şcoală pentru matematică“, explică artistul.

Ce nu-i place
„Detest când văd cum ţara noastră este denigrată chiar de români, respectiv de oamenii care s-au născut şi format aici. În general nu-mi plac dezordinea şi băuturile reci, cu gheaţă“, spune Dan.