IAŞI Misiune la firul apei pe frontiera de est a ţării

Oamenii care patrulea-ză pe Prut cu şalupele au învăţat în decursul anilor toate chichiţele râului de care se folosesc contrabandiştii.

Contrabanda, trecerile ilegale şi braconajul sunt principalele infracţiuni pe care poliţiştii de frontieră încearcă să le combată. Chiar dacă graniţa cu Republica Moldova este „păzită“ de râul Prut, apele tulburi şi capcanele din adâncuri sunt ineficiente atunci când infractorii îşi pun imaginaţia la treabă. De aproximativ opt ani, agentul principal Vlad Rotaru este unul dintre „marinarii“ Inspectoratului Poliţiei de Frontieră Iaşi care a învăţat să-şi facă meseria din şalupă.

Pe agent l-am găsit la Punctul de Trecere a Frontierei Ungheni, cum altfel decât într-o ambarcaţiune acostată la buza unui ponton pe râul Prut. Primul lucru pe care-l facem este să ne punem vestele de salvare despre care agentul spune că sunt obligatorii. Sectorul pe care Vlad Rotaru împreună cu agentul principal Paul Munteanu îl au în grijă se întinde pe o lungime de peste 60 de kilometri. Din aceştia, orice metru de mal poate fi folosit de contrabandişti sau de cei care trec ilegal graniţa pentru a-şi duce la îndeplinire scopul.

Cititorul de urme
În timp, Vlad Rotaru a învăţat mai toate şmecheriile răufăcătorilor, să citească urmele lăsate de aceştia, dar şi să conducă ambarcaţiunea printre capcanele Prutului. „Patrularea pe râu este mai periculoasă decât pare. De exemplu, dacă forfoteşte ceva la suprafaţă înseamnă că în apă este un copac sau sunt pietre. În funcţie de cum plutesc frunzele, îţi dai seama de adâncimea apei“, explică Vlad Rotaru. Pe măsură ce ambarcaţiunea înaintează, agentul fotografiază malurile, în căutare de semne. „Indiferent cine ar trece înot Prutul, nu se poate să nu lase urme. Este suficient să se apuce de un copac sau să rupă o creangă“, spune agentul.

Cavoul cu filtru
Imaginaţia contrabandiştilor nu are însă limite. Agentul îşi aminteşte de un caz petrecut prin anii ’90 când infractorii şi-au dat „lucrarea de doctorat“ în creativitate. „Găsiseră un cavou gol
într-un cimitir din apropierea râului. Au săpat un tunel până la mal şi pe acolo aduceau ţigările. Acţionau de regulă când vremea era foarte rea sau era ceaţă. Probabil se gândeau că poliţiştii stăteau la adăpost. N-a fost aşa“, povesteşte amuzat agentul.

Nici trecerile ilegale de frontieră nu sunt lipsite de farmec. PET-urile legate între ele ca o plută sau îndesate pur şi simplu în saci sunt ajutoarele de bază ale celor care vor să ajungă în ţară fără acte. „Pe Prut sunt locuri unde nimeni n-a reuşit să dea de fund, dar şi zone unde adâncimea nu e mai mare de vreun metru şi jumătate. Sunt persoane care încearcă să treacă însoţite de o călăuză, dar şi oameni care pur şi simplu îşi încearcă norocul, iar înainte de a intra în apă îşi fac curaj cu un pahar, două. Alţii trec şi aşteaptă pe malul românesc poliţiştii de frontieră pentru a cere azil“, explică Vlad Rotaru.