FOTO Mituri despre lingurile din lemn. Află ce ţi se întâmpla dacă mâncai cu mai multe "unelte"
0
Expoziţia "Linguri, linguroaie, polonice" deschisă la Iaşi aduce în prim plan zeci de obiecte realizate de meşteri contemporani, dar şi piese de colecţie ale Muzeului Etnografic al Moldovei. Pe lângă însemnătatea utilitară a obiectelor casnice sunt subliniate şi puterile magice ale acestora.
Etnografii ieşeni au prezentat câteva din trăsăturile simbolice ale lingurii, un obiect casnic ce astăzi este folosit mecanic fără a-i mai cunoaşte puterea magică. "Lingura reprezintă, ea însăşi, un univers în sine: găvanul (n.r. scobitura lingurii) are forma unei jumătăţi de ou, oul primordial despicat şi din care se desfăşoară întreg universul; de aceea pentru ca universul casei să fie «întreg» şi în continuă desfăşurare, se dăruiesc în semn de noroc linguri duble şi, întotdeauan, în blidar există un număr de lunguri cu soţ", a explicat dr. Ecaterina Hanganu.
Meşter popular din Moldova: „De la lingură încep toate!“ FOTO
Aceasta a afirmat că este foarte importantă şi esenţa de lemn din care este făcută lingura. În Moldova, acestea se făceau din "lemn de răchită, de plop, de tei, de paltin, de prun ori de tisă". "În privinţa domensiunilor (cu tot cu găvan), lungimea variază între 18 şi 24 de centimetri, iar a linguroaielor între 50 şi 100 de cm", precizează etnologul Marcel Lutic.
Pe vremuri, gospodarii aveau câte două rânduri de "blide şi uneltele de făcut bucatele", cele folosite în post şi cele pentru mâncarea de frupt, iar acolo unde exista un singur rând, obiectele erau curăţate la intrarea în post.
"Lingura nu putea fi înstrăinată decât în anumite condiţii speciale (în riturile magice de provocare a ploii, aici fiind la mare căutare lingurile femeilor însărcinate sau lingurile din familiile unde era mare înţelegere, acestea fiind apoi aruncate în fântâni). În ritualul servirii mesei, lingura se punea, de regulă, cu golul în sus (semn al invitaţiei la masă); după ce se termina masa, se punea pe dos, acesta fiind un semn exterior al săturării. Era interzisă lăsarea lingurii rezemată de strachină, altfel respectivul om nu se mai sătura niciodată, iar noaptea lingura nu trebuia să niciodată să stea în oală, căci stăpânul ei nu va mai dormi. Nu se mânca niciodată cu mai multe linguri, riscul fiind să ai mai multe neveste sau să-ţi creasacă «bărdanul», adică burta", a explicat etnograful Marcel Lutic.
Poveştile lutului, în Parcul Copou (GALERIE FOTO)
Mirii primeau de casă nouă două linguri făcute din aceeaşi bucată de lemn. Aceste obiecte erau împodobite cu diverse elemente decorative specifice fiecărei zone.
În expoziţia „Linguri, linguroaie, polonice" sunt prezentate în jur de 150 de piese din colecţia Muzeului Etnografic al Moldovei, care cuprinde 400 de linguri, linguroaie, polonice, furculiţe şi cuţite. Cele mai multe obiecte sunt din judeţul Suceava (60%) şi Neamţ (30%). „În colecţie sunt şi circa 20 de linguri şi linguroaie datate, majoritatea fiind din prima jumătate a veacului trecut. Ele continuă, ca tipologie, obiecte vechi de cel puţin un mileniu", a afirmat etnograful Marcel Lutic.
Cei care au drum prin Iaşi pot vizita gratuit expoziţia de la Muzeul Unirii, până pe 2 septembrie. Verinisajul expoziţiei din 2 august s-a încheiat cu o slujbă de pomenire a meşterilor şi muzeografilor care au contribuit la crearea colecţiilor de la Muzeul Etnografic al Moldovei.
Intră pe iasi.adevarul.ro pentru a vedea cele mai noi informaţii din Capitala Moldovei!
Se încarcă comentariile...
