Iaşi: Florin Lăzărescu:„În literatură tu eşti Dumnezeul poveştii” (PORTRET)
0
La doar 35 de ani, scriitorul ieşean a cunoscut succesul. Este un semn, crede el, că literatura română contemporană a început să intre în normalitate.
În copilărie îşi dorea să devină poştaş, avea şi un model în sat, pe Nea Ion. A devenit însă un pasionat cititor din clasa a II-a, când i-au căzut în mână „Legendele Olimpului“ şi „Cei trei Muşchetari“.
În schimb, nu-i plăcea literatura română. Obişnuit să citească adevărate cărţi de aventuri, mare i-a fost uimirea să constate că „Fraţii Jderi“ era numită astfel. Nu ştie foarte precis, dar se gândeşte că inconştient lectura a lucrat în el şi „la un moment dat vrei să-ţi spui povestea ta“, afirmă scriitorul.
Debutează la propria editură
În 1992 a dat admitere la Facultatea de Filosofie, dar „după ce a văzut filmul «Forest Gump», Florin Lăzărescu a observat din întâmplare că este printre primii respinşi“, povesteşte cu umor scriitorul. Aşa că vreo doi ani a fost profesor suplinitor la ţară. Şi abia în 1994 intră la Facultatea de Litere.
A înfiinţat, în 1997, alături de alţi tineri, Asociaţia Culturală Outopos. A debutat în 2000, cu un volum de proză scurtă, „Cuiburi de vâsc“, la editura proprie (şi din banii primiţi de la o mătuşă, aşadar, spune amuzat: „şi în spatele meu este o mătuşă“), Outopos, „care îşi va da glorios duhul după ce au ieşit pe piaţă zece titluri cu tineri scriitori ieşeni“, afirmă ieşeanul.
Un an mai târziu se angajează la Polirom, pentru patru ani, la Departamentul de Promovare şi Relaţii cu Presa. „Dacă am reuşit să vând cărţi, înseamnă că pot să vând orice“, spune Lăzărescu. Tot aici a învăţat să scape de provincialisme legate de autori, de critica literară. A grăbit procesul proiectului „EgoProză“ şi l-a susţinut în ideea de a exista un fenomen literar. Acum, această colecţie a ajuns la 100 de titluri, cu autori celebri. Din 2005 a făcut scenarii pentru „Animal Planet Show“, timp de patru ani. Florin se consideră specialist în management cultural, el realizând şi proiectul revistei „Suplimentul de cultură“.
Un autor de succes
Romanul său, „Trimisul nostru special“ (2005) a fost tradus în germană, franceză (unde s-a vândut triplu decât în România) şi slovenă. Acesta obţine locul II la Marile Premii pentru Literatura Esteuropeană. După una din povestirile din cartea ulterioară, „Lampa cu căciulă“, Florin Lăzărescu a făcut un scenariu, pentru un scurt metraj al lui Radu Jude, film foarte premiat.
Scenariul primeşte el însuşi Premiul Internaţional la Montpellier. Actualmente, Florin Lăzărescu visează să facă regie de film. Lucrează însă şi la un roman, doar că nu-i place să vorbească despre ce scrie. Spune doar că-l tentează o poveste despre lumea din spatele cărţii-obiect.
Despre felul în care creează, Florin Lăzărescu afirmă: „În momentul în care am o idee o scriu, nu există că am sau nu condiţii. Mai întâi o hrănesc în cap, apoi o pun pe hârtie. La pasiunea asta ţin cel mai mult. În literatură tu hotărăşti, tu eşti Dumnezeul poveştii“.
Profil
Născut: 28 martie 1974, Doroşcani, judeţul Iaşi.
Studii: Master în Literatură Comparată, Universitatea „Al. I. Cuza“ Iaşi.
Familie: căsătorit.
Întrebări şi răspunsuri
Există un element comun al personajelor pe care le foloseşti în romane?
Mă interesează o anumită inocenţă, o prospeţime a omului de a privi lumea din jur, posibilitatea de a percepe altcumva realitatea decât în mod obişnuit. Personajul meu este un om fără blocaje mentale, căruia nu-i este frică să trăiască.
Te afectează criticile?
Nu scriu pentru critica literară, pentru premii, pentru prestigiul apartenenţei la o anumită breaslă sau organizaţie. Scriu cu plăcere pentru un public pe care mi-l închipui la fel de pasionat de literatură ca şi mine.
Ce-i place
Lui Florin Lăzărescu îi plac foarte multe lucruri. Este un împătimit al fotbalului, se joacă pe calculator, cântă la chitară clasică. Iubeşte călătoriile în munţi, dar şi Iaşiul, pe care nu l-ar părăsi nicicum. Doreşte să vadă lumea, este un om care se bucură că trăieşte, că este viu.
Ce nu-i place
Cel mai mult pe tânărul scriitor îl deranjează clişeizarea. Nu suportă blazarea tipic românească, sentimentul de om învins. De asemenea, îl intrigă amatorismul, lucrurile făcute parţial. Nu iubeşte nici autocompătimirea.
Se încarcă comentariile...
