Doctorul de suflete de la Spitalul „Socola“ din Iaşi FOTO

Părintele Iustin Neagu slujeşte de 17 ani la Biserica „Schimbarea la faţă" din curtea Spitalului de Psihiatrie „Socola" din Iali şi ascultă necazurile bolnavilor cu minţile pierdute.

Născut în urmă cu 61 de ani în Ajunul Crăciunului, la Sibiu, părintele Iustin Neagu a ajutat la reabilitarea bisericii de la Socola şi la construirea din temelii a unui lăcaş de cult la Şipote. Toată viaţa şi-a dedicat-o slujirii misionare a bolnavilor şi consideră că totul se datorează educaţiei primite de la părinţi. Astfel, din cei şase copii ai familiei, trei au ales calea proeţiei.

A făcut doctoratul în Elveţia

Părintele Iustin Neagu s-a călugărit pe 12 decembrie 1979, iar în 1985 a devenit preot la Neamţ unde a slujit preţ de şase ani, imediat după absolvirea Facultăţii de Teologie. Alţi opt ani a ţinut slujbe la Catedrala Mitropolitană din Iaşi, iar masteratul şi doctoratul le-a urmat în Elveţia. Odată întors din străinătate, în 1994, părintele Neagu a devenit preot de caritate.

Astfel, trebuia să se ocupe de viaţa spiritual a bolnavilor din mai multe spitale ieşene: Spitalul de Copii „Sfânta Maria", Maternitatea „Cuza Vodă", Spitalul de Ftiziologie Paşcanu şi Spitalul Socola, din 1997 rămânându-i în grijă doar ultimul.

„Din an în an mi se reducea câte un spital şi am rămas doar cu cel de Psihiatrie. Aici mi s-a trasat restaurarea bisericii şi a mai multor edificii: clopotniţa, Sala Trapeză, drumul de acces, fântâna, lucrări de terasament şi aranjamente. Am urmărit ca totul să se desfăşoare respectând condiţiile canonice şi în conformitate cu rânduielile bisericeşti", mărturiseşte părintele Neagu.

Exemplu de risipă la Iaşi. Biserica cheltuie 1 milion de euro pentru a combate traficul de persoane

Timp de 17 ani, părintele a trudit zi şi noapte pentru restaurarea Bisericii „Schimbarea la faţă", iar roadele muncii sale sunt vizibile, la fiecare slujbă de duminică, lăcaşul de cult dovedindu-se a fi neîncăpător pentru sutele de bolnavi şi credincioşi prezenţi.

„Timp de 17 ani aici a fost şantier. Şase zile se muncea continuu, apoi adunam toată murdăria pentru ca duminica slujba să se desfăşoare normal. Biserica este plină în fiecare duminică la noi cu bolnavi, rude ale lor, personal medical sau simpli credincioşi", spune cu mulţumire părintele Neagu.

„Nu facem spectacol din slujbă!"

Înzestrat cu o înţelegere infinită şi cu o răbdare de fier, duhovnicul mărturiseşte că nu de puţine ori a fost nevoit să închidă porţile bisericeşti pentru unii bolnavi. Asta pentru că nu vrea să primească în biserică decât pe cei care se pocăiesc şi care nu deranjează slujba.

„M-am apropiat destul de mult de bolnavi şi de angajaţi încât ştiu destul de bine cine poate participa la slujbă şi cine nu. Pe unii îi aduc forţat în biserică, pe alţii însă nu-i primesc pentru că nu facem spectacol din slujbă", povesteşte duhovnicul. Conştient că menirea lui este mult mai grea decât a celorlalţi preoţi din Iaşi, părintele Iustin susţine că Divinitatea i-a dat puterea necesară nu numai pentru a restaura o biserică, ci şi pentru a ridica o alta din temelii la Şipote.

Vezi şi:

Biserica face terapie pentru dependenţii de sex

„Oriunde te duci, dacă ai maturitatea biologică şi teologică îţi dă Domnul putere să reuşeşti. Aici mi-am dat seama că bolnavii au nevoie de o biserică. De exemplu, la Şipote bolnavii nu aveau unde să se închine. S-au strâns 75.000 de lei, iar după un an şi jumătate putem vorbi de o biserică terminată şi pictată. Bolnavii sunt semi-conştienţi, dar cu jumătatea lor de conştiinţă saltă de bucurie că se pot ruga", spune părintele Iustin.

Cu toate că biserica din curtea Spitalului Socola este o bijuterie pictată cu măiestrie, duhovnicul Iustin consideră că cei cărora trebuie să li se mulţumească sunt muncitorii.

„Sincer, toate realizările de aici nu îmi aparţin. Eu am fost doar cel care a dat cu biciul în muncitori, i-am plătit foarte slab. Inginerul şi muncitorii care au lucrat aici au toate meritele, nu-mi arog nimic din ce s-a făcut aici. Ei sunt cei care trebuie să fie amintiţi şi cărora le suntem datori vânduţi. Trebuie să ne scoatem pălăriile din cap şi să ne rugăm pentru ei", încheie cu lacrimi în ochi părintele Neagu.