De ce nu dau niciun leu la biserică (II)

Pentru cei care n-au citit prima parte a listei mele cu motive voi spune doar că răspunsul nu e că n-am credinţă. N-am stat niciodată să o măsor, să o compar cu a altora, să cred că a mea e mai mare şi că asta mă face mai bună decât alţii. Lista mea cu motive e mare.

Mai citiţi:

De ce nu dau niciun leu la biserică (I)

Pentru că Dumnezeu nu trăieşte din banii noştri. Dacă ar fi fost aşa, cel mai probabil Iisus i-ar fi mângâiat pe creştet pe comercianţii din templul Tatălui Său, în Ierusalim, şi nu le-ar fi aruncat miile de arginţi pe jos.

Pentru că Dumnezeu nu are nevoie de zeci de mii de hectare de pădure, pentru care preoţi, măicuţe şi călugări se bat ca nişte adevăraţi latifundiari prin tribunale.

Pentru că Iisus se ruga în pustietate, cu tot sufletul, nu ca noi în biserici ridicate până-n cer şi împopoţonate ca nişte mall-uri. Pentru că n-am citit un rând în Biblie în care scrie că preoţii trebuie să poarte cruci din aur, care să le atârne până la genunchi.

Pentru că biserica nu trebuie să fie o instituţie, pentru că Mitropolia nu trebuie să aibă afaceri şi hoteluri de câteva stele. Pentru că maicile de la Agapia au luat cu japca cimitirul localnicilor, iar oamenii-şi cară morţii prin alte sate.

Pentru că o mare faţă bisericească din Vaslui a uitat de harul divin tocmai la un praznic şi a arătat că are har politic. Pentru că acelaşi popă le-a reproşat mesenilor, răpuşi de durere, că au votat cu Băsescu.

Pentru că nişte călugări s-au legat cu lanţurile până când Mitropolia a primit parcul de zimbri de la Neamţ. Pentru că încă ne închinăm la chipuri cioplite, în loc să credem că tot ce ne face mai buni e simpla credinţă.