Stiri din Iasi

Proprietarii fermelor din satul ieşean îşi justifică acţiunile nesănătoase  prin necesitatea obţinerii fondurilor Sapard.

De când a dat căldura, viaţa este un calvar pentru sătenii din Cilibiu, comuna  ieşeană Golăieşti, din cauza mirosului de bălegar. Acesta se propagă în sat de la două ferme de vaci, ale lui Mihai Munteanu şi Dan Topiţă.

Citeşte şi:

Sătenii sufocaţi de vaci: „Vă rugăm să faceţi ceva!“

Exclusiv: Sătenii din Cilibiu trăiesc printre mormane de dejecţii de la fermele din zonă

Pe lângă disconfortul pe care îl provoacă localnicilor, aceste ferme funcţionează încălcând flagrant legea.

Grajdurile sunt lângă case

Mai exact, Ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 536/1997, privind mediul de viaţă al populaţiei, prevede clar ca fermele de animale să se situeze la o distanţă de câteva sute de metri de cea mai apropiată aşezare umană.

Vezi mai jos tensiunile dintre sătenii din Cilibiu şi proprietarii fermelor

Gunoiul de grajd trebuie stocat pe o platformă de beton, la o distanţă de cel puţin jumătate de kilometru de locuinţe. Realitatea cu care se confruntă însă sătenii din Cilibiu este cu totul alta.

Fermele nu respectă câtuşi de puţin distanţa faţă de aşezările umane, ci sunt practic gard în gard cu ogrăzile sătenilor. Mai mult, platformele de beton pentru gunoiul de grajd sunt inexistente, iar mormanele de bălegar sunt depozitate chiar în spatele grajdului.

Vezi ce îi reproşează localnicii lui Mihai Munteanu

Patronii recunosc că au încălcat legea

„Deja a dat căldura şi, la fel ca în ultimii doi ani, mirosul este insuportabil şi atrage o   mulţime de muşte. Nu este corect pentru că eu am casă aici din 1992, iar Dan Topiţă a cumpărat terenul aici acum câţiva ani, deci ştia ce face“, a explicat Anton Simion, localnic.

Proprietarii fermelor se apără spunând că au fost obligaţi să construiască între case pentru a putea obţine fonduri europene.

„Pentru fiecare fermă s-au cheltuit 120.000 de euro. Jumătate din aceşti bani a fost investiţie proprie, iar ceilalţi au fost luaţi prin programul Sapard“, susţine Mihai Munteanu. „Cerinţele pe care a trebuit să le îndeplinim au fost să avem o suprafaţă de minim 2.500 de metri pătraţi, iar terenul să fie intravilan, la o distanţă de maxim 50 de metri de o sursă de apă şi curent electric“, precizează  Munteanu.