Iaşi: Condamnat la lustruit podele, în loc de închisoare
0După ce a furat de la vecini, Răzvan (17 ani) a primit o a doua şansă din partea judecătorilor, care l-au obligat să facă muncă în folosul comunităţii.
La 14 ani, Răzvan nu strălucea la învăţătură şi, curând, a renunţat cu totul la şcoală. De vină, spune el, ar fi fost şi prietenii lui, care i-au arătat cum să obţină câştiguri uşoare „fentând” legea. La un moment dat, l-a tentat calculatorul unui vecin, din care a sustras mai multe componente.
A fost prins şi trimis în faţa judecătorilor. Aceştia au decis să-i acorde o nouă şansă şi l-au încredinţat spre supraveghere Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Iaşi. Aceştia i-au pus mai întâi „diagnosticul“. „Tânărul provine dintr-o relaţie nelegalizată. Mama lui lucrează ca muncitoare la o instituţie publică, iar tatăl este şofer. Părinţii spun că este un copil interiorizat, mai ales atunci când se simte vinovat şi se teme de consecinţele unor fapte cu care părinţii nu sunt de acord”, explică consilierul care s-a ocupat de cazul tânărului.
De altfel, prima pedeapsă pe care tânărul a primit-o a fost o corecţie fizică de la tatăl său. Cei de la Probaţiune erau însă hotărâţi să încerce şi alte metode. Ei i-au ales drept „carceră“ lui Răzvan căminul de bătrâni „Sfinţii Constantin şi Elena”.
De la curea, la blândeţea pensionarilor
Când a trecut pragul căminului, Răzvan nu a fost foarte încântat de privelişte şi nici de sarcinile pe care urma să le îndeplinească. Cu timpul însă, s-a acomodat. Tânărul şi-a spălat păcatele „la propriu” timp de 100 de ore, pe holurile căminului de bătrâni, cu mopul în mână, sau însoţindu-i pe aceştia la diferite activităţi.
„Mergeam împreună cu bătrânii acolo unde aveau ei nevoie, dar făceam şi treburi gospodăreşti”, povesteşte Răzvan. Tânărul a descoperit treptat, în bătrânii de la cămin, bunicii pe care nu i-a avut niciodată. „Când s-au încheiat cele 100 de ore, le-am mulţumit că mi-au oferit ocazia să cunosc şi alte aspecte ale vieţii. În plus, şi bătrânii s-au bucurat de prezenţa mea acolo, pentru că astfel au putut juca rolul unor bunici”, mai spune tânărul.
Din păcate, susţin consilierii Serviciului de Probaţiune, nu toţi minorii puşi să facă muncă în folosul comunităţii au locuri unde să-şi valorifice a doua şansă. „Mulţi dintre cei cu care încercăm să stabilim o colaborare se sperie de gândul că un infractor va fi în preajma lor. Opinia publică este încă destul de reticentă faţă de implementarea acestui tip de sancţiune pentru minori”, consideră Mihaela Scarlat, şefa serviciului. ;
Se încarcă comentariile...
