Iaşi: PORTRET: Bogdan Irina: „Clarinetul este prietenul meu“

Iaşi: PORTRET: Bogdan Irina: „Clarinetul este prietenul meu“

Bogdan este, doar la 17 ani, unul dintre cei mai talentaţi elevi de la Colegiul „Ciprian Porumbescu“ din Suceava. A obţinut până acum 27 de distincţii la concursuri naţionale. 

Bogdan speră ca, într-o zi, să ajungă unul dintre cei mai buni cântăreţi la clarinet. Are în spate o experienţă respectabilă pentru vârsta sa, tradusă în ani de practică ce-i permit să-şi fixeze un asemenea ţel. „Părinţii şi-au dat seama încă de când eram mic că am înclinaţii spre muzică şi m-au îndemnat să încerc să cânt la vioară la fel ca tatăl meu“, spune tânărul. Din clasa a V-a a început să studieze clarinetul la Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu“ sub îndrumarea profesorului Ciprian Baicu. „Domnul profesor mi-a arătat toate secretele acestui instrument. Clarinetul îmi este ca un prieten deoarece în fiecare zi este cu mine“, explică Bogdan.

Premii peste premii la concursurile muzicale

Programul lui de timp liber este ca şi inexistent. Bogdan petrece şase ore zilnic exersând în sala de studiu a colegiului. Este un perfecţionist şi doreşte să interpreteze fără cusur fiecare melodie pe care o învaţă. De altfel, rezultatele muncii „de studio“ se văd la competiţiile muzicale la care ajunge.

În anul 2007, a participat la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, care a avut loc la Bucureşti.  A obţinut premiul I la categoria „gimnaziu“. În anul următor, a primit Diploma de Excelenţă acordată de Guvern pentru palmaresul realizat în domeniul educaţiei şi poziţia deţinută în galeria de olimpici ai şcolii româneşti. Un alt succes important l-a obţinut anul acesta la Bucureşti, unde a mai adăugat un premiu I listei de trofee, participând tot la Olimpiada Naţională de Interpretare Instrumentală, la categoria „liceu“.

Are trei ţinute de scenă

„Am muncit foarte mult pentru acest premiu, mi-am dorit din toată inima să obţin locul I, iar când am auzit rezultatele nu-mi venea să cred, parcă nu călcam pe pământ“, îşi aminteşte Bogdan.
De-a lungul anilor, tânărul s-a specializat pentru trei genuri muzicale: muzică clasică, folclor şi jazz. Pentru fiecare apariţie publică are câte o ţinută specifică: „Pe scenă mă îmbrac în funcţie de genul de muzică pe care îl cânt. Cred că şi aspectul fizic contează foarte mult, mai ales când te afli în faţa a sute de oameni“, spune clarinetistul. Pentru muzica clasică îmbracă o ţinută sobră, la folclor se asortează cu o cămaşă populară, iar pentru jazz abordează o ţinută viu colorată.

Încă are emoţii în faţa publicului

În ciuda experienţei, la spectacole are emoţii aproape de fiecare dată, dar reuşeşte să treacă peste ele: „Emoţii am de obicei, dar prin asta arăt celorlalţi ce pot şi măiestria cu care interpretez“, a adăugat băiatul. Bogdan este foarte ambiţios şi îşi doreşte să reuşească în viaţă prin talentul său deosebit. Premiile au fost adjudecate cu multă muncă şi sacrificii, dar rezultatele au fost satisfăcătoare.

Profil

Născut: 30 mai 1992, Paşcani.
Studii: Colegiul de Artă „Ciprian Porumbescu“.
Familie: Locuieşte cu părinţii, are o soră.

Întrebări şi răspunsuri
Ce-ţi doreşti să faci în continuare?
Îmi doresc o carieră în muzică, vreau să obţin şi o bursă în străinătate, să fac cursuri cu mari maeştrii şi să ajung un mare instrumentist şi solist.

Care premiu te-a încântat cel mai mult?
Premiul obţinut anul acesta la Bucureşti mi-a dat o mare satisfacţie şi multă încredere în mine. Dacă vrei cu adevărat ceva şi munceşti pentru asta, în final ai şi rezultate pe măsură.

Ce-i place
Îi place să joace fotbal cu prietenii, să se distreze cu ei, dar atât cât îi permite timpul. „Câteodată nu mai am timp pentru nimic, oricât de mult mi-aş dori“, a mărturisit băiatul.

Ce nu-i place
Nu-ii place când nu are activitate şi nu realizează nimic. „Vreau să fiu lăsat în pace, nu să mă sâcâie cineva şi, bineînţeles nu-mi plac lucrurile făcute la repezeală şi fără cap“, spune Bogdan.