Iaşi: Costică Ciurdea: Campionul de pe pista de popice

Deşi a practicat fotbal, tenis, handbal şi volei, Costică Ciurdea a făcut performanţă în popice, sport pe care a început să îl practice de la 18 ani. „În 1986 erau mai multe echipe de

Deşi a practicat fotbal, tenis, handbal şi volei, Costică Ciurdea a făcut performanţă în popice, sport pe care a început să îl practice de la 18 ani.

„În 1986 erau mai multe echipe de popice în Iaşi care jucau în divizia judeţeană. Întâmplarea a făcut să ajung, din plăcere, ridicător de popice la formaţia Constructorul. După ce echipa a rămas fără juniori, cei de acolo m-au întrebat dacă vreau să joc pentru ei. Astfel, primul meu antrenament a fost chiar o partidă”, îşi aminteşte Costică Ciurdea, care a ajuns în semifinalele Cupei României la juniori în proba de perechi după numai un an de antrenamente.

În 1988, s-a transferat la clubul CFR Iaşi, în cadrul căruia încă activează. Alături de ceferişti, popicarul ieşean a promovat din al treilea eşalon valoric al ţării până în Superligă într-un interval de patru sezoane. În 1996 a fost chemat la lotul naţional al României, alături de care s-a încununat campion mondial în anul 2000. „Este de departe cea mai mare realizare ca sportiv pe care am obţinut-o în viaţa mea. Senzaţia experimentată atunci când te afli pe prima treaptă a podiumului şi îţi cântă imnul ţării nu poate fi descrisă în cuvinte”, povesteşte Costică Ciurdea.

Aceste sacrificii pentru performanţe nu au putut fi obţinute fără o serie de sacrificii. „Din cauza antrenamentelor şi a meciurilor, am stat mult timp departe de familie. De foarte multe ori am lipsit de la ziua de naştere a fetiţei din cauză că în ianuarie eram plecat în cantonamentul de iarnă. Din fericire, am o familie de invidiat, care m-a înţeles şi m-a sprijinit întotdeauna”, spune popicarul ieşean.

Chiar dacă un popicar poate concura la cel mai înalt nivel câteva zeci de ani, longevitatea în acest sport este asigurată numai de o viaţă ordonată. „Dacă vrei să ai continuitate, nu ai voie să pierzi nopţile şi nu trebuie să fi prieten cu şpriţul. Partea bună la acest sport este că nu impune o dietă strictă, însă eu obişnuiesc să-mi întreţin corpul şi în afara orelor de antrenament”, spune sportivul.

Întrebări şi răspunsuri

Ce îţi propui pentru viitor?
C. C.: Vreau să continui măcar zece ani la acest nivel de performanţă. Dacă va fi cazul să mă retrag, mi-aş dori să preiau o catedră în învăţământ şi să îndrept cât mai mulţi copii către mişcare, pentru că, pe lângă sănătatea care o oferă, sportul ne disciplinează. 
 
Se poate trăi din acest sport?
C. C.: Pe vremuri se câştiga destul de bine din popice, încât puteai chiar să trăieşti cu acei bani. Lucrurile nu sunt la fel în prezent, când trebuie să ai sponsori pentru a te susţine. În ceea ce mă priveşte, practic acest sport din pură pasiune pentru că popicele mi-au adus numeroase satisfacţii.

Profil

Născut
23.09.1968, Mogoşeşti - Siret, Iaşi
Educaţie
Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Iaşi
Experienţă
joacă popice de 23 de ani 
Familie
căsătorit, are o fetiţă

Ce-i place
Costică Ciurdea se declară un împătimit al drumeţiilor pe munte împreună cu familia şi prietenii. Atunci când timpul îi permite, popicarul nu refuză o partidă de pescuit. Când vine vorba de preferinţe culinare, Apreciază cel mai mult cum găteşte soţia lui, dar recunoaşte că şi el se descurcă în bucătărie, specialitatea sa fiind „o grozăvie de omletă”.

Ce nu-i place
Popicarul nu ascultă hip-hop, R&B şi manele. Una dintre cele mai mari nemulţumiri ale sale este mediatizarea excesivă a fotbalului în detrimentul altor discipline sportive. „Nu cred că ştie cineva din fotbal că un popicar are ridicată o statuie în Viena”, a spus sportivul.