Bolnavii măcinaţi de cancer sunt umiliţi de medicii din spitalele ieşene

Bolnavii reclamă că cercetarea Patronatului Medicinei Integrative este sumară şi propune soluţii derizorii, în condiţiile în care ei se izbesc de o lipsă acută de medicamente şi stau în saloane arhipline.

Li se dau diagnostice necruţătoare cu o nepăsare care-i şochează pe ei şi pe rude. Apoi sunt nevoiţi să stea internaţi în saloane inconfortabile şi sunt trataţi cu aparate vechi de medici suprasolicitaţi din care dispare umanitatea. Li se închide uşa în nas când se duc să se angajeze, sunt excluşi din colectivul de muncă pentru că începe să le cadă părul sau pentru că trebuie să meargă regulat la şedinţele insuportabile de chimioterapie.

Soluţii contestate de pacienţi

Sunt problemele pe care le prezintă bolnavii de cancer din Iaşi, Bucureşti şi Cluj Napoca în cadrul studiului „Raport de cercetare calitativă a persoanelor diagnosticate cu cancer şi a aparţinătorilor acestora“, realizat de Patronatul Medicinei Integrative. Deşi sunt enumerate ca fiind cele mai importante rezultate ale studiului, conducerea Patronatului Medicinei Integrative identifică integrarea psihologiei în tratamentul pacienţilor oncologici şi asigurarea unei consilieri pentru bolnavii de cancer şi rudele acestora ca fiind soluţii de îmbunătăţire a vieţii pacienţilor.

Bolnavii sunt mâhniţi de discrepanţa dintre problemele pe care le-au ridicat şi soluţiile care ar trebui să vină în ajutorul lor. Printre ei se numără şi Georgeta Vasiliu Munteanu (60 de ani), diagnosticată în urmă cu doi ani cu mielom multiplu, o formă de cancer la măduva osoasă. A făcut chimioterapie, iar lunar se prezintă la Clinica de Hematologie a Spitalului „Sfântul Spiridon“ din Iaşi pentru o mineralizare osoasă. Cunoaşte toate cadrele medicale şi s-a confruntat cu zecile de neajunsuri ale spitalului. A analizat studiul şi a rămas mâhnită de concluzia Patronatului Medicinei Integrative.

„Văd că trag foarte tare pe problema psihologică pentru că probabil este varianta cea mai simplă.Este nevoie într-adevăr şi de un sprijin moral, de consiliere, dar mult mai arzătoare este situaţia tratamentului, lipsa medicamentelor şi a materialelor sanitare din spitale. Clinicile nu au aparatura necesară pentru a trata boli atât de complexe. Ar trebui ca saloanele să fie mai încăpătoare, nu să stăm înghesuiţi. Personalul este efectiv hărţuit de numărul mare de bolnavi. Acestea sunt problemele care ard“, spune Georgeta Munteanu. Existenţa unui psiholog în Clinica de Oncologie care să stea la dispoziţia bolnavilor de cancer nu este o urgenţă nici pentru Maria Lungu (64 de ani), din comuna nemţeană Săbăoani.

Puşi să cumpere seringi şi perfuzoare

Femeia diagnosticată în urmă cu opt ani cu limfom Hodgkin, ganglioni care se inflamează, crede că mai important ar fi ca în spitalul din Roman, unde a urmat tratament, să existe aparatură. Mai gravă i se pare problema tratamentului, care este extrem de scump şi care uneori nu se găseşte în spitale.

„Am o pensie de 350 de lei pe lună şi 46 de lei se duc numai pe tratament şi asta pentru că am avut 90% din reţetă compensată. De multe ori am fost nevoită să cumpăr seringi sau perfuzoare pentru că nu existau în spitale“, spune Maria Lungu. Femeia spune că şi saloanele de la Clinica de Hematologie a Spitalului „Sf. Spiridon“, unde este internată acum, ar trebui să fie mai mari. „Sunt foarte mulţi bolnavi şi spaţiul ar trebui extins. Nu încap toţi în aceste mini-saloane“, încheie bolnava.