Stiri din Iasi

Bocitoare de dragul plânsului

14 martie 2010, 09:49 |  Autor: George Cojocaru | 

Cuvinte cheie: Iasi, regiune, moldova, bocitoare, plans, mort,

Ieşeanca spune că nu a învăţat mişcările pe de rost, pentru că le face după cum se simte când vede mortul

Iasi

Ieşeanca spune că nu a învăţat mişcările pe de rost, pentru că le face după cum se simte când vede mortul

 

Maria Damian (58 de ani), din comuna ieşeană Plugari, jeleşte de patru decenii la înmormântările consătenilor. Femeia se consideră o bocitoare talentată, care ştie cum să facă „atmosferă“ la înmormântare.

Cu ochii senini, pusă mereu pe glume, Mariana Damian (58 de ani), din satul Borosoaia, comuna Plugari, este una din cele mai apreciate bocitoare din zonă. „Bocitul la noi în sat este o tradiţie de când mă ştiu, pe care o învăţăm de la părinţi“, spune femeia.

Mariana Damian nu are de gând să renunţe cu una, cu două la îndeletnicirea ei. „Dacă ar veni cineva să-mi interzică să mai plâng la înmormântări, mai bine m-ar împuşca. Mă duc la închisoare, că acolo îţi dă mâncare, şi tot voi continua să bocesc“, spune Mariana Damian, cu gândul că din 2010, normele europene i-ar putea interzice să mai practice „meseria“.

A început cu prea mult timp în urmă. „Bunica murise de trei luni, iar de Sânzâiene a urmat-o mama. Avea 42 de ani iar eu împlinisem 18 ani“, îşi aminteşte Mariana Damian. Moartea părintelui a fost momentul în care atât femeia, cât şi consătenii, şi-au dat seama că are stofă de bocitoare profesionistă. 

„Pe mămica am bocit-o poate cel mai mult. Nu puteam să nu o plâng pentru că, deşi era bolnavă, a avut grijă de mine şi de ceilalţi cinci fraţi ai mei“, spune săteanca.  După ce şi-a îngropat părintele, nu a fost zi în care să nu jelească pe cineva.

„Stăteam la războiul de ţesut şi plângeam. Oamenii care veneau la mine au observat cât de frumos jelesc”, îşi aminteşte Mariana Damian.

Bocet după cum e mortul

Impresionaţi de durerea ei, când au un mort în familie, consătenii o cheamă pe tanti Mariana să-i jelească cum ştie ea mai bine. „Bocitul e ceva care stă în tine. Când vezi mortul simţi deodată o durere de ţi se rupe inima în tine şi vrei s-o dai afară. Trebuie să simţi momentul, să intri în atmosferă“, povesteşte femeia. Pentru că şi cuvintele joacă un rol foarte important, săteanca are câteva replici bine stabilite, în funcţie de situaţie.

Dacă mortul a fost mamă, spune: „Mi-e dor de mata, nu am cu cine vorbi, mămică, tu erai mângâierea mea!“, mai spune săteanca. Când îi va sosi vremea, Mariana Damian visează să aibă şi ea la căpătâi bocitoare profesioniste.

Introdu codul de mai jos:


* click pe imagine pentru reincarcare daca nu intelegi scrisul.



Trimite Anuleaza
TRIMITE
0 comentarii
 
     

    Ramona Ursu

    Nu e „Ferma animalelor“. De fapt, e o nedreptate să compari porcul cu acei indivizi fără scrupule, plini de nesimţire şi cu un tupeu mare cât toate haznalele României adunate la un loc. Continuare

    Fericirea de a îngheţa într-un tren din Bărăgan

    Grigore Cartianu

    Declaraţia săptămânii nu vine de la eterna gâlceavă din Palatul Parla­mentului, ci dintr-un alt palat, situat în apropierea Gării de Nord.

    Nimic pentru România

    Petre Barbu

    N-am scris pentru România şi nici pentru patronii gazetelor. Am scris aşa, ca să mă cred Dumnezeu.

    Boala noastră fără leac

    Radu Paraschivescu

    Există trei borne obligatorii pe traseul suspicionitei româneşti în tranziţie.

    Inaniţia la români

    Dan Străuţ

    La prima vedere, e doar statistică: România – o ţară „eminamente agrară“ – importă mâncare de peste trei miliarde de euro pe an, iar în anul agricol de vârf 2011 importurile agroalimentare au atins recordul istoric de 3,7 miliarde de euro.

    Corupţia ca stare de fapt

    Liviu Avram

    Butada care caracterizează guvernările de stânga-dreapta din România: unii sunt prea hoţi, ceilalţi sunt prea proşti.

    Adevarul on Facebook
     
    anuntexpres.ro - widget 5 articole