Iaşi: Teodor Corban Actorul care a strălucit la Cannes
0
În cei peste douăzeci de ani de actorie, viaţa lui Teodor Corban s-a împărţit între scena Teatrului Naţional „Vasile Alecsandri“ din Iaşi şi platourile de filmare.
În 2006 a călcat pe covorul de la Cannes, după ce a interpretat dumnezeieşte rolul lui Virgil Jderescu, patronul unui post de televiziune local, în filmul „A fost sau n-a fost“, în regia lui Corneliu Porumboiu. O realizare pe care, spune Teodor Corban, nu o va uita niciodată. „Filmul a câştigat trofeul Camera d’Or şi premiul „Label Europa Cinema“ la Cannes. Eu şi colegii mei am fost trataţi ca nişte adevărate VIP-uri. Sunt un actor de pe malul Bahluiului ajuns la Cannes. Am fost aplaudaţi încontinuu, aproape 20 de minute, încât ajunsesem să facem şi glume. Spuneam «Unde e Brad Pitt să ne vadă, cu tot cu Angelina lui?»“, îşi aminteşte amuzat actorul ieşean.
Din stegar, recalificat recitator
În adolescenţă, Teodor Corban visa să ajungă pictor. „Profesorilor le plăcea tare mult cum potriveam culorile“, povesteşte actorul. Părinţii i-au zis că pictura nu este o meserie adevărată, aşa că a ajuns să facă Liceul de Chimie. „Aşa era atunci, iar liceul respectiv oferea garanţia unui post stabil“, spune ieşeanul. Destinul lui Teodor Corban era însă altul, departe de eprubete şi substanţe chimice. Sau poate că era sortit să studieze o altfel de chimie, cea a sufletului.
„În liceu se făceau tot felul de manifestări aşa-zis culturale, gen „Cântarea României“. Prima dată am fost convocat să car un steag. Dar pentru că un recitator s-a îmbolnăvit, am debitat eu o strofă patriotică, după care mi s-a spus că am vână. Aşa m-am recalificat din stegar, în recitator. Îmi plăceau acele manifestări pentru că repetiţiile se făceau în timpul orelor şi puteam chiuli“, îşi aminteşte Teodor Corban.
Elevul regretatului Dem Rădulescu
Remarcat de o domnişorică de la Şcoala Populară de Artă, ieşeanul a reuşit să devină elevul regretatului actor Dem Rădulescu. „Un an şi jumătate am râs tot timpul cu Dem Rădulescu pentru că nu reuşeam să-l disociez de filmele în care jucase. În anul II mi-am revenit şi chiar am reuşit să intru în graţiile profesorilor“, povesteşte Teodor Corban.
Ieşeanul şi-l aminteşte pe mentorul său ca pe o persoană foarte severă, pe care nu a agreat-o şi înţeles-o decât după ani de zile, când şi-a dat seama că tot ceea ce învăţase de la Dem Rădulescu l-a ajutat să devină un actor apreciat nu doar pe scena Teatrului Naţional ieşean.
Profil
Născut: 28 aprilie 1957, Iaşi
Educaţie: Institutul de Teatru „I. L. Caragiale“
Experienţă: 24 de ani de actorie
Familie: căsătorit, are doi copii
Întrebări şi răspunsuri
Cum trece un actor de teatru peste neajunsurile financiare?
T. C.: Teatrul se face din pasiune, nebunie, dar şi din neputinţa de a face altceva. Oricum, pentru mine, este deja cam târziu să fac altceva. Chiar dacă aş putea să joc mai mult în filme, tot nu aş renunţa la scenă.
Ce piesă v-a rămas în suflet după atâţia ani de teatru?
T. C.: Cred că „Inimă de câine“, după Mihail Bulgakov. Din păcate, a fost un spectacol care pur şi simplu a fascinat publicul dar care a murit prea repede, din motive independente
de el.
Ce-i place
Actorul ieşean ascultă foarte multă muzică şi, când simte nevoia, mai scrie câte ceva, cu intenţia de a publica toate rândurile într-o bună zi. Se relaxează jucând ping-pong şi face, în general, lucruri care nu necesită prea multă mişcare.
Ce nu-i place
Teodor Corban detestă aglomeraţia, mârlănia şi evită pe cât posibil să ajungă la mare. „Cred că este o contrabalansare a meseriei mele. Când sunt liber, încerc să stau cât mai departe de lume. Nu vreau decât să mă izolez“, spune actorul.
Se încarcă comentariile...
