Stiri din Hunedoara

Fostă campioană naţională la înot, sportiva antrenează echipa de performanţă de la Hunedoara, cu care a doborât şase recorduri naţionale în ultimii doi ani.

PROFIL
Născută. 12.11.1971, Hunedoara
Educaţie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport, Craiova, masterat în managementul educaţiei
Experienţă. 19 ani ca antrenor de înot
Familie. Căsătorită, are un băiat de 11 ani, Sergiu

Povestea Ancăi în sport a început pe când era abia la grădiniţă. Avea doar câţiva ani când a fost selectată pentru a face parte din lotul de mici gimnaste de la Deva, în anii de aur ai acestui sport, pe când Bela Karoly încă mai antrena în centrul de sub Dealul Cetăţii. „Regimul ar fi fost destul de dur: ar fi trebuit să merg şi să stau cinci zile pe săptămână la internat, în Deva şi să vin doar în weekend acasă, aşa că părinţii nu au fost de acord”, îşi aminteşte Anca. Dacă gimnastică n-a fost să fie, până la urmă actuala antrenoare a fost selectată, din nou, de această dată pentru echipa de înotători.
„Se făcea mai întâi o selecţie fizică. Erau anumite criterii: înălţime, membre lungi, palme mai mari, dar cel mai important era faptul că toate cursurile de iniţiere erau pe atunci gratuite, aşa că oricine avea acces, iar baza de selecţie era mult mai largă, în comparaţie cu situaţia actuală”, a adăugat antrenoarea.

Muncă, durere şi chin
Spune că, spre deosebire de fotbal sau alte sporturi, înotul înseamnă sute de ore de muncă, durere şi chin. Tocmai de asta, copiii care să îşi dorească să facă performanţă, dar şi familii care să-i încurajeze, sunt tot mai puţine, mai ales că înotul nu este un sport spectaculos, care să aducă venituri mari sau faimă, fie şi acelora care ajung pe podium. „Ne descurcăm greu. Deocamdată nu avem sală de forţă, nu sunt aparate, iar în competiţiile naţionale se simte diferenţa, când apar sportivii din oraşele mari, cu tradiţie, cum sunt Bucureşti, Piteşti sau Baia Mare”, a adăugat antrenoarea înotătorilor hunedoreni. Spune că sportivii din oraşele amintite beneficiază, în afară de condiţii de pregătire mai bune şi de un regim de semi-cantonament, cu învoiri de la cursuri, de cămin pentru odihnă şi refacere, plus o masă caldă în fiecare zi.

Şase recorduri şi zeci de medalii
„Cu toate acestea, avem şi noi rezultate cum n-au mai fost de 20 de ani: 36 de medalii la naţionale şi şase recorduri doborâte, în 2008 şi 2009, iar anul acesta copiii au primit şi premii consistente pentru nivelul unui club sărac, cum este CSS Hunedoara”, a menţionat Anca Băjan.
Susţine că i-a ajutat mult faptul că Primăria a acceptat ca înotătorii de la Clubul Sportiv Şcolar să se poată antrena la bazin fără să plătească o taxă sau chirie şi ţine neapărat să precizeze că sportivii de performanţă renunţă şi la distracţii, şi la timp liber, şi la vacanţe, aşa că ar trebui apreciaţi, nu marginalizaţi.

Întrebări şi răspunsuri

Care ar fi motivele pentru care ar trebui să încurajăm copiii să facă înot?
Mai întâi sportul acesta este sănătos şi dezvolă un trup armonios, lucrând întreaga musculatură, iar apoi copilul care face înot se autodisciplinează, e responsabil, organizat şi ordonat. El ştie că are un program de şcoală şi antrenament şi îl respectă cu stricteţe.

Câte medalii ai obţinut, în cariera ta de înotătoare?
Pe când evoluam eu nu se acordau medalii decât la competiţiile naţionale, nu şi la cele locale, dar chiar şi aşa am strâns vreo câteva zeci. Mare parte din ele, însă, le-am dăruit prietenilor, pentru că erau încântaţi când vedeau o medalie. Pe vremea aia nu erau prea multe lucruri de care să te bucuri.

Ce-i place
„Corectitudinea şi bunul simţ. Eu sunt foarte corectă, mă respect pe mine, dar şi pe cei din jur, şi cred că acestea sunt premizele de la care trebuie să pornească o relaţie”, a declarat hunedoreanca.

Ce nu-i place
„Nu îmi plac oamenii lipsiţi de coloană vertebrală, care nu-şi asumă responsabilităţi şi care nu au decenţa faptelor”, a adăugat antrenoarea.