Dan Smuczer are 6.000.000 de albine

Dan Smuczer

Pasiunea hunedoreanului pentru albine s-a născut acum 14 ani. Acum are 120 de stupi şi se ocupă cu albinăritul, la care nu ar renunţa niciodată.

PROFIL
Născut. 27 august 1970
Studii. Medii
Familie. Căsătorit, un copil
Experienţă. Apicultor

A văzut pentru prima dată ce înseamnă să ai în grijă un stup de albine la vârsta de 24 de ani, imediat după ce s-a căsătorit. „Socrul meu avea vreo 12 stupi de albine şi veneam cu el la stupi ca să-l ajut. M-a testat lovind în stâlpul stupului pentru a vedea cum reacţionez când albinele ies afară. A văzut că nu fug, aşa că a continuat să mă ia cu el. De aici a început totul”, îşi aminteşte apicultorul.

De la şapte stupi la 120
Doi ani mai târziu, Dan Smuzcer a preluat şapte stupi care i-au aparţinut socrului său şi a început să se ocupe de ei. „Am învăţat încet, încet tainele acestei meserii. Albinele sunt cea mai perfectă societate de pe Pământ. Fiecare îşi cunoaşte rolul ei, totul se desfăşoară fără nicio greşeală. De altfel, un pas greşit în această societate a albinelor, atât de bine pusă la punct, înseamnă moartea stupului”, spune Smuczer. Bani din albine a început să facă începând cu anul 2002. „Am transformat o pasiune într-o afacere. Am crescut numărul de stupi, ajungând la 120 şi am început să fac aşa numita apicultură pastorală. Adică te deplasezi cu pavilionul de albine prin ţară în locurile unde găseşti florile necesare albinelor. Aşa se face că am bătut ţara în lung şi în lat căutând locurile cele mai bune pentru producţia de miere”, povesteşte hunedoreanul. Apicultorul povesteşte că nu mai ţine minte de câte ori a fost înţepat de albine şi că, în timp, a devenit imun la înţepături.

Imun la veninul albinelor
„La începutul carierei mă umflam când eram înţepat. După 14 ani de meserie am fost înţepat de atâtea ori încât acum organismul nu mai este alergic la veninul de albină. Asta e dovada clară că ce nu te omoară te face mai puternic”, spune albinarul. Dacă cineva ar avea răbdare să numere albinele din stupii hunedoreanului, ar avea nevoie de aproximativ 70 de zile. Iar asta în condiţiile în care ar număra, fără oprire, o albină pe secundă!.
„Într-un stup, sunt, în medie 50.000 de albine. La cei 120 de stupi ai mei rezultă o populaţie de 6.000.000 de albine. Există şi o glumă care spune că la ţară, oamenii nu cresc albine pentru că nu le pot număra noaptea când intră în grajd. Adică nu au noţiunea averii lor. Eu pot spune că din această meserie nu te îmbogăţeşti, dar trăieşti bine”, spune Smuzcer. Hunedoreanul obţine, anual, de la albinele sale, în medie, circa şase tone de miere. O cantitate deloc neglijabilă, care îi asigură prosperitatea afacerii.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de greu este pentru cineva să crească albine?
În principiu, din afară, această meserie pare un fleac. Adică bagi nişte albine într-o cutie, apoi aştepţi să facă miere şi să te îmbogăţeşti. În realitate însă, e un job care necesită foarte multă atenţie şi cunoaştere. Albinele au aceleaşi cerinţe ca orice animal. Au nevoie de hrană, de căldură şi de medicamente. Trebuie să le înveţi obiceiurile şi să ştii când au nevoie de ajutor. Dar, dacă îţi place ce faci, nimic nu e greu.

Care este cea mai bună miere de albine?
Aici părerile sunt împărţite. Unii caută aroma, alţii dulceaţa, alţii consistenţa.

Ce-i place
Lui Dan îi place orice este frumos. „Îmi place să trăiesc bine, să fiu sănătos şi în general îmi plac toate lucrurile frumoase. Sunt un om de viaţă, care se bucură de fiecare zi”, a spus hunedoreanul.

Ce nu-i place
Apicultorul hunedorean nu suportă invidia, oamenii duplicitari şi oamenii care nu se ţin de cuvânt.