Gabriel Ciupe ajută copiii fără speranţă

A renunţat să mai fie director „la stat” pentru a transforma în realitate visele şi proiectele pe care le avea pentru copiii din familii cu risc social.

PROFIL
Născut: 14.01.1968, Simeria
Educaţie: Facultatea de Sociologie, Timişoara
Experienţă: Opt ani în sectorul ONG, directorul Fundaţiei „Mara”
Familie: Căsătorit, un băiat, Dragoş

După ce a terminat liceul industrial – secţia electromecanică-locomotive – şi-a dat seama că domeniul în care studiase câţiva ani buni nu era pentru el şi „a cotit-o” spre sociologie. Spune că terminat în 1995, când specializarea asta era ceva foarte nou, apoi a muncit câţiva ani la bugetari, pe diferite funcţii, până la şef de serviciu, ba a ajuns chiar să ocupe funcţia de director general la Direcţia pentru Protecţia Copilului. Nu făcuse din asta un scop în sine, aşa că, după câţiva ani în care s-a aflat la conducere, a decis să renunţe şi a trecut în sectorul neguvernamental.

Mii de beneficiari
„Poate părea paradoxal, însă dacă vrei să schimbi lucrurile, să faci ceva, tocmai la cel mai înalt nivel resimţi toate constrângerile; dacă eşti un simplu angajat ai nişte sarcini, pe care te străduieşti să le îndeplineşti, dar ca director  ajungi să îţi doreşti să faci mai mult. Dacă în sectorul ONG ai viziunea şi voinţa, îţi lipseşte resursa, în schimb celălalt sistem are resurse, însă depinde foarte mult de voinţa politică de a schimba ceva”, a mărturisit Gabriel Ciupe. Acum, bărbatul este director al Fundaţiei Mara, iar pe parcursul celor opt ani, cât a muncit în această organizaţie, el şi echipa-nucleu cu care a lucrat au derulat mai multe proiecte sociale destinate copiilor proveniţi din familii sărace sau tinerilor afectaţi de HIV-SIDA, ajungând la câteva mii de beneficiari şi administrând, per total, proiecte de sute de mii de euro.

Venituri fluctuante
„Numai acum avem peste şase sute de beneficiari, copii cu risc de abandon şcolar, adolescenţi cu HIV-SIDA care au fost dintotdeauna respinşi de societate şi copii aflaţi în asistenţă maternală, iar în total fundaţia are 58 de angajaţi”, a adăugat Gabriel Ciupe. Spune că decizia de a trece în sectorul neguvernamental nu a regretat-o niciodată, deşi veniturile au fost întotdeauna fluctuante şi de multe ori a fost nevoit să lucreze peste program. E nemulţumit că banii pentru unele proiecte au venit cu mare întârziere şi, din cauza asta, imaginea organizaţiei a avut de suferit. „După ce am convins câteva sute de copii să meargă la şcoală, promiţându-le vreme de şase luni un ajutor lunar, finanţatorul a întârziat cu deblocarea sumelor, iar părinţii şi-au pierdut încrederea în noi”, a mărturisit Gabriel Ciupe. Cu toate dificultăţile, nu ar renunţa să lucreze în sectorul ONG care, spune el, îţi oferă posibilitatea să te exprimi şi să te dezvolţi.

Întrebări şi răspunsuri

Cât de solicitantă este munca pe proiecte?
În sectorul neguvernamental rezistă numai cine se dăruieşte. Au fost trei disponibilizaţi de la stat care au venit să se angajeze la noi şi nu le-a convenit că trebuiau să facă teren folosind mijloacele de transport în comun şi motivând că la instituţiile de unde proveneau aveau maşină şi şofer.

Proiectele dumneavoastră de suflet care sunt?
Reţeaua de asistenţi maternali, care îngrijeşte 40 de copii, proiectul care sprijină 474 de elevi din mediul rural să îşi continue studiile şi cel prin care 100 de tineri din Valea Jiului primesc consiliere, iar 18 vor avea şi un loc de muncă: o serigrafie, care îi va ajuta să se integreze în societate.

Ce-i place
„Nu sunt materialist dar, mai în glumă, mai în serios, după o perioadă foarte grea pentru organizaţie, acum am ajuns să zâmbim când vedem că ne intră banii câştigaţi pe proiecte în cont. Îmi place mult şi să îngrijesc livada de la Simeria”.

Ce nu-i place
„Că ni se cere să ne respectăm obligaţiile, iar autorităţile publice din România nu fac acelaşi lucru.”