PORTRET Hunedoreanul Viorel Vânătoru păzeşte opt kilometri întregi de istorie

Profesorul are în gestiune întreaga arhivă naţională a judeţului Hunedoara. Puse unul lângă altul, dosarele din arhivă formează un şir lung de opt kilometri. Arhivistul Viorel Vânătoru reuşeşte însă să se încadreze în timpul regulamentar şi, până număraţi la 180, dosarul căutat este găsit.

Profil:

Născut. 07 martie 1952
Educaţie. Facultatea de Istorie, Universitatea Babeş-Bolyai Cluj
Experienţă. Peste 30 de ani de muncă de arhivist
Familie. Căsătorit, doi copii

Imaginaţi-vă că trebuie să găsiţi un dosar care este parte componentă într-o arhivă ce umple sălile unei clădiri mari cât un tribunal. Nu veţi reuşi nici in cinci minute, nici într-o zi, poate nici într-o săptămână.

Arhivistul Viorel Vânătoru reuşeşte însă să se încadreze în timpul regulamentar şi, până număraţi la 180, dosarul căutat este găsit. „Un arhivist profesionist poate găsi orice document în maximum trei minute. Sunt convins că pentru cei neavizaţi localizarea atât de rapidă a documentelor pare un număr de prestidigitaţie. La urma urmei, totul este doar o aptitudine dobândită în timp de arhivarul care a învăţat să folosească schema de distribuţie a dosarelor,  adică un fel de azimut al acestora”, spune Viorel Vânătoru. 

Una dintre satisfacţiile acestei munci este acea senzaţie de lucru avut în comun între arhivar şi  unele din marile figuri istorice. „Am o emoţie specială de câte ori ţin în mână un document original pe care l-a atins şi semnat la 1600 peniţa mânuită de Mihai Viteazul. Sau atunci când răsfoiesc  Ultimatumul trimis de Horia nobilimii maghiare  la 1784, semnat de conducătorul răsculaţilor la Şoimuş, pe data de 11 noiembrie. Gândul că pergamentul sau hârtia respectivă poartă, la propriu, amprenta unor figuri istorice atât de pregnante este tulburător pentru mine”, dezvăluie arhivarul.

Secrete îngălbenite

Profesorul spune că munca îi conferă un tip special de putere, definită chiar în etimologia termenului de arhivar. Practic, Viorel Vânătoru are posibilitatea rarisimă de a căuta dovezi scrise ale unei istorii nevalidate propagată de-a lungul timpului prin povestiri şi mituri. Unul din aceste mituri, apărut la finele anilor ’40, vorbea despre faptul că Petru Groza ar fi fost agresat de legionari în perioada când aceştia au participat la conducerea ţării.

„Am găsit o declaraţie semnată de Petru Groza în care acesta menţiona că niciodată nu a fost agresat în niciun fel de mişcarea legionară. Toată povestea a fost o minciună propagandistică a autorităţilor comuniste pe care acestea  o foloseau ca pretext pentru a justifica prigoana dusă împotriva legionarilor”, spune arhivarul. Studierea documentelor vechi de 60 de ani, relevă  informaţii care ar putea şi astăzi să facă deservicii cuiva. „Ştiu nume de hunedoreni care pe vremea legionarilor s-au dedat la acte antisociale, furturi, violuri, tâlhării. Nu pot să vorbesc însă despre asta decât după ce se împlinesc 40 de ani de la moartea lor, pentru a nu prejudicia imaginea urmaşilor acestora”, mai spune hunedoreanul.

Întrebări şi răspunsuri

Există o cenzură în punerea la dispoziţie a documentelor?
Fireşte! De exemplu, nu putem să creăm acces la  documentele unei moşteniri unei persoane care nu are nicio cădere în acea speţă.
Câte documente aveţi în gestiune?
Sunt cu sutele de mii. Numai publicaţii sunt aproape 22.000. Dacă am pune toate dosarele unul lângă altul s-ar forma un şir lung de opt kilometri de documente.
În cât timp de formează un arhivar?
Aproximativ 10 ani, timp în care trebuie să se pună la punct, printre altele, cu istoria instituţiilor, paliografia, heraldica, geografia arhivei şi noţiuni de drept.

Ce-i place
„Sunt ataşat imediat de oamenii care se dovedesc de cuvânt. Mă încântă semenii pe promisiunile cărora pot conta”, spune Viorel Vânătoru.

Ce nu-i place
Arhivistul respinge făţărnicia şi prefăcătoria semenilor.