FOTO Umorul medieval în imagini inedite. Glumele şi ilustraţiile deocheate care au dat culoare secolelor trecute

Numeroase lucrări din secolele trecute, menite să stârnească zâmbete şi voie bună, oferă mărturii despre latura mai puţin întunecată şi serioasă a Evului Mediu.

Umorul Evului Mediu poate fi descris ca fiind nepoliticos, obscen şi chiar brutal, susţin unii istorici: ilustraţiile şi glumele despre sex, despre funcţiile corpului, relatările despre relaţiile dinter soţi, despre preoţi, regi sau figuri istorice făceau parte din ceea ce putea fi numit umor medieval.

Potrivit istoricilor, una dintre cele mai cunoscute cărţi de glume din Evul Mediu a fost scrisă de Poggio Bracciolini (1380-1459) şi se numea Facetiae. Poggio a fost un savant italian care a petrecut cea mai mare parte a carierei sale lucrând pentru Papalitate, A relatat că a scris acea lucrare „pentru că era potrivită şi aproape o chestiune de necesitate acceptată de filosofi, că mintea noastră, întunecată prin numeroase griji şi nelinişti, ar trebui să se bucure de relaxare de la munca sa constantă, şi să fie incitată la voioşie şi veselie, de creaţii umoristice”, informează medievalists.com.

Iată cîteva dintre glumele din Evul Mediu, relatata de Poggio:

Un călugăr predica oamenilor din Trivoli, tunând împotriva adulterului, pe care îl descria în nuanţe sumbre. „Este un atât de oribil păcat", afirma el „că aş prefera să am mai degrabă zece fecioare decât o femeie măritată!". Mulţi, în mijlocul adunării au împărtăşit preferinţa lui.

Stareţul din Septimo, un om foarte gras şi corpolent, în drumul său spre Florenţa, într-o seară, a întrebat un ţăran pe care îl întâlnise: „Crezi că voi fi capabil să intru pe poartă?" Stareţul întrebase vrând să afle dacă mai poate intra în cetate înainte de închiderea porţilor. Ţăranul însă, privindu-l îi răspunse: „Cu siguranţă că vei putea, căci dacă o căruţă încărcată cu fân poate încăpea, de ce nu ai putea şi tu să o faci?”

Tatăl unui prieten de-al nostru a avut o intimitate cu soţia unui nebun de-a dreptul, care, pe deasurpa era şi bâlbâit. Într-o noapte a mers la casa ei, crezând ca soţul este plecat, a bătut la uşă şi a cerut să fie lăsat să intre, imitând vocea soţuluilui încornorat. Neghiobul, care era acasă, îl auzise şi îşi chemase soţia. „Giovanna, deschide uşa, Giovanna, lasă-l să intre căci se pare că sunt eu cel ce bate”.

Un om care i-a dat soţiei sale o rochie valoroasă s-a plâns că niciodată nu şi-a exercitat drepturile sale conjugale fără a-l costa mai mult decât un ducat de aur, de fiecare dată. „Este vina ta, căci nu poţi reduce costurile la un ban, prin repetarea frecventă", i-a răspuns soţia.

În Florenţa, o femeie tânără şi prostănacă era pe punctul de a naşte. Simţea de mult timp durerile acute, iar moaşa, cu lumânarea în mână, i-a inspectat zona secretă, pentru a se verifica dacă pruncul va ieşi. „Să te uiţi, de asemenea, şi pe cealaltă parte, căci ssoţul meu a luat uneori acest drum", i-a spus femeia, moaşei sale.

Un localnic din Perugia mergea pe străzi, afundat în gânduri şi melancolie. Întâlnind un vecin care se arătase interesat de motivul său de îngrijorare, i-a răspuns că datora unui om bani pe care nu îi avea. Vecinul i-a răspins: „lasă grijile în seama creditorului tău”.

Unul dintre concetăţenii noştri, un om foarte spiritual, a fost doborât la pat de o boală dureroasă şi de lungă durată. Un călugăr a venit să-l mângâie, şi, printre alte cuvinte de consolare, i-a spus că Dumnezeu îi mai ales disciplinează astfel pe cei pe care îi iubeşte. „Nu e de mirare atunci că Dumnezeu are atât de puţini prieteni. Dacă astfel face el favoruri oamenilor pe care îi iubeşte, ar fi trebuit să aibă şi ai mai puţini".

Un tânăr florentin cobora spre râul Arno, cu o plasă de pescuit, şi s-a întâlnit cu un băiat zglobiu, care îl întrebase ce păsări se vor prinde în plasa lui. „Mă duc cu ea la un bordel, pentru a o captura pe mama ta”, i-a răspuns tânărul. „Ar trebui să cauţi cu grijă, pentru că sigur vei da de mama ta acolo”, i-a replicat băiatul.

Am cunoscut un bătrân episcop, care şi-a pierdut o parte din dinţi şi se plângea că alţii îi atârnă şi vor cădea curând. „Nu te teme", i-a spus unul dintre prietenii săi. ”Nu vor cădea. Şi testiculele mele atârnă de vrea 40 de ani şi nici acum nu au mai căzut”, a completat prietenul episcopului.

Vă recomandăm şi:

Reţeta ideală pentru pofta de sex şi vigoarea bărbaţilor din Evul Mediu. Ce alimente banale formau atunci „viagra“

Un savant din secolul al nouălea, cunoscut prin lucrările sale în întreaga Europă medievală, a fost autorul unora dintre cele mai populare reţete menite să trateze problemele de natură sexuală din cuplu. Remediile lui Al-Jazzar preced inventarea viagrei moderne.

Reţete pentru refacerea virginităţii şi orgasme fără sfârşit. Secretele contesei care a revoluţionat viaţa sexuală în Evul Mediu

Femeile din Evul Mediu aflau cum pot redeveni fecioare, dacă foloseau poţiunile misterioase ale contesei Caterina Sforza. Celebra autoare a unei lucrări ştiinţifice didicată performanţelor sexuale şi modului de redobândire a virginităţii, a intrat în istorie datorită reţetelor sale controversate.

Credinţe despre viaţa sexuală în Evul Mediu: de ce femeia trebuia să sară de şapte ori în spate după fiecare act sexual

Credinţele care priveau viaţa sexuală a oamenilor din secolele trecute au fost cu totul neobişnuite. O dovedesc documentele vechi, care cuprindeau studii de anatomie şi recomandări despre relaţiile sexuale, folosirea unor afrodisiace şi despre metodele contraceptive ale strămoşilor noştri.

Obiceiurile românilor din secolul al XIX-lea: „Abstinenţa este atât de aspră încât nu poţi cumpăra cu aur nicio cană de lapte“

În urmă cu un secol şi jumătate, James Oscar Noyes, un medic american în armata sultanului, vizita teritoriile României şi descria în amănunt viaţa locuitorilor lor. Cel mai mult l-au şocat ritualurile religioase pe care românii le îndeplineau cu stricteţe şi modul de viaţă al preoţilor de la sate.