"Jos comunismul!" - Florea Ghiuzela este primul revoluţionar al Hunedoarei

Bărbatul este primul hunedorean care a ieşit împreună cu un grup de prieteni pe străzile din oraş şi a strigat „Jos, comunismul!”, în decembrie 1989.

PROFIL
Născut: 20.07.1964, Ghelari
Educaţie: Liceul Industrial din Hunedoara
Profesie: Mic întreprinzător
Familie: Căsătorit, o fiică de 16 ani, Fiona Maria

Florin Ghiuzela, aşa cum îi spun prietenii şi cunoscuţii, a avut o copilărie foarte grea şi povesteşte că a fost nevoit să lucreze din adolescenţă.
În decembrie 1989 avea 25 de ani şi îşi aminteşte cum, încă din luna august, prin Hunedoara începuseră să circule nişte manifeste anticomuniste, scrise de mână. Florin fusese întotdeauna împotriva sistemului: i se părea că politica asta comunistă era găunoasă, falsă şi nu se potrivea deloc cu sufletul lui. Pentru că nu a vrut să se înscrie în Partidul Comunist a fost nevoit să se mute de la primul său loc de muncă, din combinatul siderurgic, la Uzina de Preparare Teliuc. Spune că până şi directorul a venit să îi spună să se încrie în PCR. Pentru că a refuzat, ajunsese un fel de paria: colegii îl evitau, iar secretarul de partid pe întreprindere îl ignora complet.
În 17 sau 18 decembrie a aflat de la un prieten ce se întâmplă la Timişoara şi s-a întâlnit cu un grup de vreo cinci-şase cunoscuţi. „Unul dintre ei a spus să atacăm poliţia, să punem mâna pe arme şi să tragem, însă ne-am zis că nu e bine să facem rău cuiva, pentru că toată lumea ne va privi ca pe nişte ucigaşi. Aşa că în 20 decembrie am ieşit pentru prima oară între blocuri şi am strigat «Jos, Ceauşescu!»”. În 22 a aflat că vreo câţiva tineri oţelari se adunaseră în faţa cinematografului „Flacăra”, după ce prin combinat  circulaseră lipite pe trenurile uzinale afişe, referitor la ora şi locul întâlnirii.

Statul, cel mai mare rachet
A mers şi el, dar spune că nu erau mai mult de 15 tineri, un grup inconsistent, puţin credibil, din care făceau parte trei fete şi niciun intelectual. Au străbătut oraşul fără să producă niciun fel de pagube materiale, aplaudaţi sporadic de trecători mai curajoşi, strigând sloganuri anticomuniste, iar apoi, flancaţi de miliţieni în civil care îi fotografiau s-au întâlnit cu un alt grup de muncitori şi, împreună, aproape 300 de oameni, au ocupat primăria, fără violenţă.
Primul intelectual care li s-a alăturat a fost Iv Martinovici, dar ulterior în grupul revoluţionarilor s-au infiltrat o mulţime de oportunişti. Apoi Florea Ghiuzela a ajuns preşedintele Comisiei de Tineret, după aceea preşedintele Fundaţiei Tineretului, a încercat mai multe mici afaceri de familie, iar în decembrie 2009 a devenit cetăţean de onoare al Hunedoarei. Cu toate acestea, acum se declară dezamăgit de corupţie şi nedreptatea socială şi adaugă că statul este „cel mai mare rachet”.

Întrebări şi răspunsuri

Ce nu s-a spus, încă, despre Revoluţia din ’89?
Lumea trebuie să ştie că Revoluţia a fost una a copiilor, pentru că intelectualilor de atunci le-a fost frică să nu îşi piardă situaţia. Însă schimbarea, adevărata schimbare, nu s-a produs nici acum. Eu am crezut că dispariţia comunismului va schimba sufletul nostru, că va fi aşa ca şi cum am ieşi cu toţii luminaţi dintr-o biserică.

Cine credeţi că a tras în hunedoreni?
La Hunedoara a fost un grup de vreo 12 bărbaţi cu ten măsliniu, toţi îmbrăcaţi în haine negre din piele, ca la un consemn, pe care i-am văzut chiar eu la restaurantul Hotelului Rusca. De tras, ştiu sigur că s-a tras din cele câteva case conspirative.

Ce-i place
După atâtea frământări, Florin Ghiuzela şi-a găsit liniştea în credinţă: „Îl iubesc pe Dumnezeu, am învăţat să iert, să nu judec pe nimeni, iar asta e cea mai mare bucurie şi nici loviturile nu mai sunt aşa de puternice“.

Ce nu-i place
„Pentru că încerc să înţeleg şi să accept lumea exact aşa cum este, mi-e greu să spun că mă deranjează ceva anume. Totuşi, nu prea îmi place să vorbesc despre lucrurile materiale”, a adăugat hunedoreanul.