Oana Vasile, primul flash-mob la Hunedoara

Deşi anul acesta a fost doar un boboc de clasa a noua, tânăra a coordonat câteva proiecte de anvergură, face dansuri, e majoretă şi a pus la cale primul flash-mob din oraş.

PROFIL
Născută: 19.05.1994
Educaţie: Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu”, Hunedoara, clasa a IX-a
Experienţă: Un an în sectorul ONG
Familie: Un frate de 18 ani, Octavian

La începutul clasei a noua a devenit membră a Asociaţiei Antidrog din Hunedoara şi a promis, împreună cu prietena sa, că nu vor lăsa niciun eveniment sau activitate extraşcolară să treacă fără ca ele să se implice. Aşa a ajuns adolescenta ca după orele de la şcoală, cursurile de dans modern şi repetiţiile cu trupa de majorete să se mai ocupe şi de organizarea „Spring Party” şi a primului flash-mob care a avut loc în Hunedoara.
„Noi promovăm activităţi alternative pentru tineri, astfel încât aceştia să nu fie tentaţi de consumul de alcool, droguri sau tutun, aşa că am încercat să organizăm o serie de petreceri, unde acestea să fie interzise. Mulţi dintre tinerii din oraş au vrut să participe, însă unii nu au respectat interdicţia şi au fumat sau au consumat alcool. Pentru că eu fusesem organizatoarea petrecerii, care nu a ieşit întocmai cum ne dorisem, am vrut să mă reabilitez cumva în ochii colegilor şi am pus la cale flash-mob-ul”, a povestit Oana.

Program de 13 ore pe zi
Mărturiseşte că nu a fost prea uşor. Organizaţia lor este una alcătuită exclusiv din elevi, niciun dascăl nu se implică, aşa că ei trebuie să rezolve toate problemele care apar pe parcurs. În cazul flash-mob-ului, cel mai mare risc a fost chiar cel legat de mobilizare: „Am prevăzut în program două întâlniri-fulger, una în Parcul Tineretului şi una în faţa Casei de Cultură din Hunedoara. Acolo trebuia să ne întâlnim, cineva dădea drumul la muzică, folosind nişte difuzoare masive, care ne-au fost puse la dispoziţie de Direcţia Judeţeană de Tineret, iar noi începeam să dansăm, în timp ce mesajul antidrog era difuzat în eter”, a spus Oana. Până la urmă în proiect tot s-au implicat 30 de tineri, iar acesta a fost o reuşită.

Vedere de la balcon: turnul Eiffel
Rar întâlneşti un tânăr aşa de optimist, ba mai mult, Oana e convinsă că nu există niciun proiect care să nu poată fi dus la capăt, oricât de dificili şi încăpăţânaţi ar putea fi partenerii de lucru. Spune că, din cauza nenumăratelor activităţi în care s-a implicat după ce a devenit membră a ONG-ului, pleca dimineaţa la 7 de acasă şi se întorcea seara la 8.
De câteva zile tocmai s-a întors de la o competiţie de dans care a avut loc în Franţa şi spune că din orăşelul unde au fost găzduiţi românii vedea pe fereastră... turnul Eiffel. Singura ei părere de rău e că tinerii hunedoreni nu prea au unde să îşi petreacă timpul liber, singura variantă fiind cele câteva cluburi din oraş.

Întrebări şi răspunsuri

Cum a fost în Franţa?
Coincidenţa a fost că echipa noastră, a românilor, a dansat pe aceeaşi melodie cu reprezentanţii Germaniei. La început noi am avut o mică nesincronizare, iar nemţii au început să râdă de noi, dar după ce am rezolvat problema totul a mers perfect şi audienţa a fost impresionată, pentru că noi, spre deosebire de nemţi, am fost de-a dreptul explozivi.

Ce proiecte mai plănuieşti pentru viitor?
Sper ca în vara asta să pot participa la concursul naţional antidrog, iar în toamnă la competiţiile de dezbateri organizate de Asociaţia Regională de Dezbateri, Oratorie şi Retorică - Banat. Şi, de ce nu, poate vom mai organiza încă un flash-mob.

Ce-i place
„Să dansez, să citesc, să îmi petrec timpul cu prietenii, îmi place în Hunedoara pentru că oamenii sunt prietenoşi, frumoşi şi zâmbesc mereu, îmi place să ies la iarbă verde sau să merg cu cortul”, a mai spus Oana.

Ce nu-i place
„Prefăcuţii, persoanele pe două feţe şi cele pe care nu te poţi baza. Mama mă mai ceartă şi pe mine că sunt distrată, dar dacă e vorba de ceva serios, atunci fără îndoială că oricine poate să aibă încredere în mine.”