PORTRET: Adolescentul Bogdan Boicu este vicecampion balcanic la canoe

Adolescentul a crescut pe malul lacului Cinciş. Pentru că unchiul său era antrenor la canoe, încă dinainte de a merge la şcoală, pe când orice pagaie era de două ori mai lungă decât el, şi-a petrecut mare parte din vacanţele mari la baza sportivă.

Pişta era porecla lui în calitate de mezin al grupei de sportivi, „numele conspirativ” cum se amuză Bogdan. Îi plăcea apa, nu-i vorbă, dar că va deveni unul dintre cei mai buni canoişti avea să-şi dea seama abia mai târziu, când pe la vreo zece ani antrenorul l-a trimis cu barca să cheme un sportiv care se afla pe lac. S-a dus cu barca, dar de întors s-a întors cu canoea şi zice că atunci l-a prins „microbul”, acela a fost momentul în care şi-a dat seama că pagaia şi canoea aveau să facă parte, ani în şir, din viaţa lui.
Între timp, a adunat câteva zeci de medalii de la regate (competiţii regionale de mai mică anvergură), dar şi de la campionatele naţionale. Un singur lucru îi lipseşte, o medalie de aur la naţionale, care a  trecut pe lângă el şi la balcaniada din Serbia, în septembrie 2009.

Medaliat la 13 ani
Prima medalie, tot de argint, a primit-o în 2005, când avea  numai 13 ani, la campionatul naţional de viteză de la Piteşti, iar mai nou, pentru că e unul dintre cei mai buni canoişti, a fost selectat în lotul naţional şi s-a pregătit un an la Bascov-Budeasa, în Argeş.
„E mult mai greu decât aici, la Cinciş, în primul rând pentru că nu mai e acasă, dar şi pentru că întreg regimul de viaţă e diferit: trebuie să muncesc mai mult, sunt alţi antrenori şi programul e mult mai strict.

Pentru a avea  mai mult timp de antrenamente, avem şi scutire de la unele ore, printr-un ordin al Federaţiei, aşa că mergem doar două zile pe săptămână la şcoală. În schimb, parcurg zilnic cel puţin 32 de kilometri cu canoea”, a povestit Bogdan.

Cu schiurile pe apă

În urmă cu câţiva ani, tânărul a descoperit încă un sport care îl pasionează: schiul pe apă. Îl practică ori de câte ori are ocazia, însă numai la Cinciş. Printre canoiştii lui preferaţi se numără hunedorenii Cosmin Paşca, Florin Goleşie şi fraţii Loredan şi Ciprian Popa, fiecare dintre aceştia campioni naţionali, europeni sau mondiali.

Hunedoreanul crede că, pe cât de important e talentul, aptitudinile native pentru acest sport, pe atât de mult contează antrenorul. „Consider că este cel mai bine ca antrenorul să fi fost şi el sportiv, pentru că atunci ştie mai bine ce are de făcut”, a adăugat tânărul.

Întrebări şi răspunsuri
Ai trecut vreodată printr-un pericol cât erai pe lac?
Am căzut odată din barcă în coada barajului, dar era antrenorul la vreo 300 de metri, a venit repede şi m-a scos din apă. Totul a durat două-trei minute şi nu ar fi fost vreo problemă, dar fiind în luna martie, apa avea numai vreo 7 grade.

Dacă ar fi să nu mai faci sport, ce meserie ai alege?
Eu studiez la specializarea mecanică auto, deci probabil că, dacă aş fi nevoit să aleg altceva decât sport, aş munci în acest domeniu.

Ce-i place
„Să fac schi nautic. Deşi pare dificil, nu e deloc, poate doar la început, până te obişnuieşti. E o senzaţie extraordinară, iar teama că te poţi scufunda nu e justificată, pentru că schiurile sunt din fibră de carbon şi te ţin la suprafaţă”.

Ce nu-i place
„Cred că nu mi-ar plăcea viaţa fără acest sport, deşi din cauza antrenamentelor foarte grele de la lot, m-am gândit de câteva ori că ar fi mai simplu pentru mine să renunţ. Sper să ajung la un club mare, cum sunt Dinamo sau Steaua”.

Profil
Născut. 07.09.1992, Hunedoara
Educaţie. Colegiul Tehnic „Matei Corvin” Hunedoara, clasa a XI-a
Performanţă. Medaliat cu argint la Balcaniadă
Familie. Singur la părinţi