Petru Vaidoş, un diplomat cu bască sindicală
0
Hunedoreanul a condus cel mai puternic sindicat de întreprindere din judeţ. În anii de glorie, „Siderurgistul” aduna la bugetul său, din cotizaţii, 850 de milioane de lei.
PORTRET
Născut - 29 noiembrie 1950
Educaţie - Facultatea de inginerie, Hunedoara
Experienţă - Liderul sindicatului „Siderurgistul” din 1992
Familie - Căsătorit, doi copii
Puţină lume ştie că în tinereţe Petru Vaidoş a parcus pe jos, ca atlet şi alergător de maraton, distanţa Arad-Bucureşti. Cariera de lider de sindicat începută în anul 1992 îl defineşte într-un fel pe maratonistul Petru Vaidoş. Destinul l-a făcut să trăiască experienţa unică de a conduce cel mai mare sindicat de întreprindere din judeţ, „Siderurgistul”, între perioada romantică a „bâtei şi pumnului” şi cea a profesionalizării asistenţei salariaţilor.
„Nu ascund că până la privatizare am fost un sindicat tolerat. Forţa „Siderurgistului” ne recomanda permanent în rezolvarea unor probleme ale judeţului ce necesitau presiunea străzii”, mărturiseşte Petru Vaidoş.
Amintiri dintr-o altă epocă
Aşa a fost prin 1996, când siderurgiştii au fraternizat cu minerii de la Teliuc care protestau din cauza sistării energiei electrice la mină.
„Atunci am blocat traficul pe DN7 la Sântuhalm. Singuri, minerii nu ar fi atins masa critică de protestatari care să convingă Bucureştiul să reia alimentarea cu energie electrică a minelor. Acum pot spune că solidaritatea de atunci dintre mineri şi siderurgişti a fost organizată şi doar trei oameni au ştiut planul. Unul din ei făcea parte din administraţia superioară a judeţului. Acesta mi-a spus două lucruri: că e nevoie ca Iliescu să vadă că e scandal mare ca să dispună reluarea urgentă a alimentării cu energie la mină şi că jandarmii vor sta la 500 de metri de locul blocării ca să nu-mi irite mai mult decât e necesar oamenii. Acţiunea a avut rezultatul scontat şi minerii şi-au putut relua lucrul”, îşi aminteşte Petru Vaidoş.
Puterea financiară de care dispunea sindicatul condus de Petru Vaidoş era imensă în epocă. Numai cotizaţiile celor 18.600 de membri se ridicau prin 1999 la fantastica sumă de 850 de milioane de lei vechi.
Mărturii siderurgiste
Sindicatul devenise el însuşi un combinat de afaceri prins în activităţi de comerţ cu frigidere, televizoare, butelii, în producţia de echipament de protecţie, furnizând totodată servicii de pază a întregii platforme industriale. Sindicatul, format din 20.000 de oameni, avea la rândul său 600 de salariaţi şi venituri de ordinul miliardelor de lei.
„Eram într-o evidentă incompatibilitate, cel puţin morală. Îţi pierzi orice credibilitate în momentul în care dimineaţa ca sindicalist ceri salarii mai mari pentru oameni, iar după-amiaza, ca patron, ai grevă că nu ai putut mări salariile. Era caraghios şi am renunţat”, spune Petru Vaidoş.
Întrebări şi răspunsuri
Aţi fost agresat vreodată ?
O singură dată am fost îmbrâncit, un pantof mi-a fost luat din picior. Paradoxal, oamenii erau atunci nemulţumiţi că trebuie să rămână angajaţi pentru că banii pentru salarii compensatorii erau limitaţi.
De câte ori aţi fost acuzat de corupţie?
Am fost de vreo cinci ori la DNA şi de vreo două ori la DIICOT. Am fost acuzat de subminarea economiei naţionale, de privatizarea catastrofală a combinatului. Chestii dure, dar prosteşti!
Câţi membri mai are astăzi sindicatul „Siderurgistul”?
Circa 900 de membri coti-zanţi. Aproximativ 5 la sută din câţi erau acum 10 ani.
Ce-i place
„Îmi plac dialogul şi negocierea. Cu cât interlocutorul e mai bun, cu atât e mai incitantă discuţia. E un joc al inteligenţei. Îmi placemâncarea românească, în special sarmalele”, spune Petru Vaidoş.
Ce nu-i place
Petru nu suportă minciuna, lipsa de sinceritate. Şi-a impus să corijeze această tară de caracter la colaboratorii valoroşi cu care a lucrat.
Se încarcă comentariile...
