Hunedoara: VIDEO PORTRET Dorel Sparios, maestrul taragotului
0
Unul dintre taragotiştii de top, hunedoreanul este mentor al multor instrumentişti şi interpreţi de folclor, avându-i ca modele pe Luca Novac şi Dumitru Fărcaş.
PROFIL
Născut: 05.05.1955, Teliuc
Educaţie: Şcoala Populară de Artă – Hunedoara, secţia clarinet-taragot
Experienţă: Peste 45 de ani
Familie: Are un băiat şi o nepoată
Despre Dorel Sparios, hunedoreanul inclus în „Enciclopedia marilor personalităţi din istoria, ştiinţa şi cultura românească”, interpreţii care îl cunosc spun că ar fi unul dintre cei mai buni taragotişti din ţară. A început să cânte, în buna tradiţie a familiei, la numai şapte ani, însă nu la taragot, ci la acordeon.
„La noi acasă toată lumea cânta: tata, mama şi fraţii la saxofon şi acordeon, iar sora noastră cu vocea şi la tobe. O singură dată am avut emoţii: urma să avem spectacol la Sala Olimpia, din Paris; eram o orchestră mai mică, de şase oameni, şi când mi-am dat seama ce nume mari călcaseră acolo şi ce acustică extraordinară avea sala, mi-am făcut ceva probleme, însă asta numai până când am început să cântăm”, şi-a amintit instrumentistul.
A călătorit în toată lumea împreună cu interpreţi renumiţi, dar dacă-l întrebi pe unde a ajuns susţine că mai degrabă s-ar cuveni să spună pe unde nu a umblat, pentru că e mai puţin de povestit.
Regele cu Dacia de acasă
„În Europa am fost peste tot, mai puţin în Scandinavia, apoi în Egipt, Turcia şi Asia. Numai la Paris am fost de 17 ori. Prima oară am fost cu adevărat impresionat. Vă daţi seama: era în 1981 şi 18 zile am bătut Parisul la pas”, a povestit hunedoreanul, supranumit de colegii din breaslă „Marele alb”. Două săptămâni era în turneu, două săptămâni stătea acasă şi a avut de nenumărate ori ocazia de a rămâne peste graniţe, dar el a refuzat de fiecare dată: „Casă mare, cu piscină, mi se oferea tot ce vroiam, dar eu aveam la Hunedoara căsuţa, Dacia mea şi familia. Aici eram eu rege!” . Mai întâi a cântat în Ansamblul Haţegana, apoi a înfiinţat chiar el propriul ansamblu de cântece şi dansuri populare – Ardeleana.
Culegător de folclor
Actualmente lucrează la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi menţionează că lucrul cel mai important atunci când cânţi este să o faci la fel de bine, fie că în faţa ta ai zece oameni, fie câteva sute de persoane. Iar pentru a cânta folclor autentic, trebuie să descoperi mai întâi cântecele vechi.
„De când mă ştiu am cules piese; mai sunt şi acum poeţi populari şi bătrâni care cântă şi sunt bucuroşi să le calci pragul, iar eu am dat din piesele culese şi prelucrate de mine multor interpreţi, printre care Drăgan Muntean, Mariana Anghel, Mariana Deac, Elena Merişoreanu. Totul este să cauţi filonul original, pentru că se întâmplă ca oamenii din sate să denatureze cântecul”, a precizat taragotistul.
Întrebări şi răspunsuri
Cât de importantă este, pentru un interpret, orchestra?
Orchestra face 99,8 la sută. Ea singură poate să ridice sau să coboare considerabil un artist. Este la fel de importantă ca şi munca: degeaba ai talent, dacă nu exersezi pentru a fi tot mai bun şi a lucra la un nivel profesionist.
Cine, din familie, v-a mai moştenit pasiunea?
Fiul meu, Doru Marian, care cântă la taragot şi saxofon. Deocamdată se află în Irlanda, împreună cu nora şi nepoţica mea, dar vorbim frecvent prin intermediul internetului.
Ce-i place
„De ani buni mi-am dorit o rulotă şi am reuşit să îmi cumpăr una. Am în ea un pat uriaş, de peste doi metri, şi când avem ocazia ieşim în natură, prin împrejurimi: la Felix, la Moneasa, la Geoagiu”, a menţionat Dorel Sparios.
Ce nu-i place
„E nevoie de mai multă implicare din partea autorităţilor. Oamenii au ajuns la saturaţie cu kitsch-urile şi sunt avizi de autentic, dar e nevoie de susţinere, de costume tradiţionale şi de condiţii pentru repetiţii”.
Se încarcă comentariile...
