Hunedoara: PORTRET / Emil Teodorescu a străbătut Europa pe jos
0
Hunedoreanul a traversat peste 900 de kilometri, într-un pelerinaj care a pornit din Franţa, a continuat până în Santiago de Compostela şi s-a încheiat pe Coasta Atlanticului.
PROFIL
Născut: 6 iulie 1944, Arad
Familie: Căsătorit
Experienţă: Profesor de geografie timp de 39 de ani
Citeşte şi:
Hunedoara: PORTRET / Raluca Arion: „Am fost primită cu căldură de englezi”
La vârsta de 65 de ani, un profesor de geografie din Hunedoara, de curând ieşit la pensie, a plecat în călătoria vieţii. Emil Teodorescu a parcurs în această vară pe jos peste 900 de kilometri.
„Nu cu mult timp în urmă auzisem despre acest camino, un pelerinaj religios, dar mai degrabă turistic, pe care oamenii din întreaga lume îl fac pe diferite rute până în oraşul Santiago de Compostela din Spania. Acolo, în urmă cu 1.200 de ani, aşa cum spune o legendă, un cioban îndrumat de o stea a găsit mormântul Sfântului Iacov. Eu am plecat în pelerinaj la 24 iulie de la Saint Jean Pied du Port, un orăşel francez de lângă Toulouse, iar după mai bine de 800 de kilometri pe care i-am parcurs pe jos în 32 de zile, am ajuns la Santiago de Compostela. De acolo, am pornit într-o altă călătorie a pelerinilor, mai scurtă, de aproximativ 100 de kilometri, până la Finistere, pe coasta Oceanului Atlantic”, a povestit hunedoreanul.
Foto: Emil Teodorescu, în faţa catedralei din Santiago de Compostela, aproape de finalul caminoului.
Mănăstiri unde vinul a înlocuit apa
Pe ruta aşa-numitului „camino francez”, profesorul Emil Teodorescu a străbătut mai multe provincii din Franţa şi Spania. A mers prin deşerturi, pe cărări de munte, prin păduri şi peste câmpuri sau pe marginea unor pârâuri şi s-a odihnit la mănăstiri ori la motelurile aflate pe itinerar.
„La una dintre mănăstirile unde am stat se afla un robinet de unde, în loc de apă, curgea vin. Călugării care au locuit acolo se ocupau de secole cu viticultura. La un alt popas religios, am întâlnit un fel de animatori, care cântau şi îndemnau să spun o rugăciune, fie ea şi în româneşte”, a mai spus Emil Teodorescu.
Hunedoreanul a fost impresionat şi de fiestele şi coridele spaniolilor, de faptul că, la fiecare sfârşit de săptămână, comunităţile din localităţile mici ale Spaniei îşi găsesc timp să sărbătorească. Cel mai emoţionat moment a fost, totuşi, la finalulul drumului. „La Catedrala din Compostela, preotul a citit numele celor care au încheiat pelerinajul. Eu am fost, în acea zi, singurul român care şi-a auzit numele. Am simţit o bucurie imensă”, a mai adăugat profesorul.
Hunedoreanul se poate mândri că până la vârsta de 65 de ani a văzut întreaga Europă şi o mulţime de ţări exotice. A stat în China şi în India câte o lună, a călătorit în Maroc şi Egipt, şi chiar până la poalele Munţilor Himalaya, în Nepal. Iar România şi o parte din Ungaria a parcurs-o pe bicicletă. Profesorul Emil Teodorescu şi-a promis, pentru anul viitor, o nouă aventură.
Întrebări şi răspunsuri
Ce v-a impresionat cel mai mult în pelerinajul dumneavoastră?
Oamenii pe care i-am întâlnit. Cei care m-au privit cu foarte multă simpatie şi cei pe care mi i-am făcut prieteni. Cu unii dintre ei, mai tineri, continui să ţin legătura prin Internet, deşi acum se află în alte colţuri ale lumii.
Cât v-a costat pelerinajul?
În jur de 650 de euro, pentru aproape 40 de zile petrecute pe acest traseu. Este un mod ieftin de a face turism de calitate.
Ce simbolizează camino?
Biserica îi îndeamnă pe catolici să facă trei pelerinaje în cursul vieţii: la Vatican, la Sfântul Mormânt din Ierusalim şi la mormântul Sfântului Iacov (Santiago de Compostela).
Foto: Emil Teodorescu la Finistere, pe Coasta Oceanului Atlantic
Ce-i place
Hunedoreanul este mare amator de ciclism. Ultima cursă la care a participat a fost anul acesta pe distanţa Bekescsaba – Arad, unde a încheiat pe locul 21 din peste 100 de participanţi. Lui Emil Teodorescu i-ar plăcea să viziteze SUA.
Ce nu-i place
„M-a deranjat mult, în pelerinajul meu, că într-o dimineaţă, pe drum, am fost ajuns din urmă de o tânără din Olanda care a văzut tricolorul pe care îl purtam agăţat de raniţa mea şi m-a întrebat ce reprezintă. Eu i-am răspuns, cu mândrie, că este România, ţara mea. Atunci a spus zâmbind: «A, da, ţigani!»”. I-am tras o înjurătură pe care oricum nu a înţeles-o şi am lăsat-o să meargă mai departe”, a povestit profesorul.
Se încarcă comentariile...
