Hunedoara: PORTRET / Romulus Gabor, emblema fotbalului hunedorean
0
Romulus Gabor a obţinut „Gheata de bronz” şi „Balonul de aur” pentru cele patru goluri marcate la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret.
Profil
Născut - 14.10.1961, în Ponor, comuna Pui, Hunedoara
Educaţie - Institutul de Inginerie, Hunedoara
Performanţă - A câştigat ,,Gheata de bronz" şi ,,Balonul de aur"
Familie - Căsătorit, doi copii
Fotbal joacă de când se ştie, însă cariera de succes a lui Romulus Gabor a început în clipa în care, împreună cu un văr de-al lui cu care bătea mingea acasă, a plecat cu trenul la Petroşani, unde se făceau selecţii. Nu a rămas la Jiul decât vreo cinci etape.
„Din ‘77 şi până în ‘90 am jucat pentru Corvinul: anii cei mai frumoşi. Se plătea bine la Hunedoara, mai bine decât la Dinamo şi multe nume mari din Capitală erau atrase aici, iar noi eram foarte buni, jucam agresiv, eram o echipă ofensivă. Poate dacă jocul nostru nu ar fi fost astfel, nu m-aş fi accidentat şi n-aş fi fost scos din circuitul de performanţă”, a povestit Romulus Gabor.
La fel de bun ca Maradona
În 1981 a reprezentat România la Campionatul Mondial de Fotbal pentru Tineret, din Australia şi a fost declarat cel mai bun jucător al competiţiei, după ce echipa României a câştigat finala mică împotriva Angliei, prin golul înscris de el. A fost momentul în care Romulus Gabor avea să primească Balonul de aur, fiind declarat cel mai bun jucător al competiţiei. Maradona cîştigase acelaşi trofeu cu doi ani înainte, la Tokyo, dar performanţa lui hunedoreanului a rămas, de atunci, neegalată de vreun alt fotbalist român.
Regretă că a rămas la Hunedoara
Dacă are vreun regret atunci, da, Romulus Gabor regretă că nu a plecat la Bucureşti. După performanţa din Australia a primit oferte pentru a juca atât la Steaua sau Dinamo, cât şi în Statele Unite sau Germania, însă Gabor a preferat să rămână la el acasă.
„Niciodată nu mi-am putut imagina că se va închide Combinatul. Dacă aş fi ştiut ce se va întâmpla, dacă cineva mi-ar fi spus ce se va întâmpla cu oraşul ăsta, atunci nu aş mai fi stat pe gânduri”, a mărturisit fostul fotbalist.
„Jucam din pasiune”
La 28 de ani, după două accidentări grave, Romulus Gabor a ieşit pentru totdeauna de pe teren. Şi-a continuat, însă, activitatea ca antrenor, la Deva, Alba-Iulia, la Corvinul Hunedoara, Poli Timişoara şi CFR Cluj.
„Multă lume a spus că am hotărât să rămân la Hunedoara pentru Gabriela (n.r. soţia fotbalistului), însă nu e adevărat. Mie mi-a plăcut, pur şi simplu, oraşul ăsta cu oameni simpli şi foarte cumsecade. Când eram noi tineri era aşa un respect, că dacă făceam vreo prostie ne era ruşine să mai ieşim pe stradă şi să ne întâlnim cu oameni cunoscuţi. Noi făceam fotbal din pasiune, jucam cu bucurie, din plăcere, dar astăzi lucrurile s-au schimbat. Tinerii nici nu ajung să joace la o echipă bună, că imediat vor să facă bani, cât mai mulţi bani”, a adăugat Romulus Gabor.
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost antrenorul care a contat cel mai mult în cariera dumnneavoastră?
Lucescu. El a venit cu ceva nou în pregătirea tehnico-tactică şi datorită lui a reuşit Corvinul să aibă rezultate de excepţie.
Este ceva anume care vă deranjează în sport?
Faptul că galeriile noastre au copiat ce era mai rău în Occident, mai exact, huliganismul. Violenţa din tribune este cauzată, probabil, şi de faptul că şefii de galerii nu se implică suficient, dar poate că nici sancţiunile nu sunt destul de drastice.
ce-i place
„Pai, eu şi dacă ar fi să iau viaţa de la capăt, tot fotbal aş face. Când am timp liber mai ies la un meci cu Petcu, Gălan, Oncu şi Colesniuc, dar îmi place şi să pescuiesc: cea mai mare captură a mea a fost un crap de patru kilograme.
ce nu-i place
„Mă uit la televizor şi observ că numai lucrurile rele, sunt scoase în evidenţă, de parcă cineva vrea cu tot dinadinsul să ne facă să credem că aici nu există niciun viitor şi să ne determine să plecăm din ţară.”
Se încarcă comentariile...
