Hunedoara: PORTRET / Octavian Bogdan şi-a învins handicapul
0
A rămas invalid în urmă cu patru decenii, însă fiind foarte ambiţios a demonstrat că destinul poate fi „întors”, iar viaţa poate fi trăită frumos.
PROFIL
Născut: 22.04.1947, Almaş-Sălişte
Experienţă: Preşedintele Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotori din Judeţul Hunedoara
Educaţie: Liceul Nr. 2 din Hunedoara, secţia real
Familie: Căsătorit, are trei copii
Avea 19 ani şi lucra în Combinatul de la Hunedoara când un tren i-a secţionat picioarele. Se întâmpla în 1966, dar el îşi aminteşte şi acum senzaţia aceea de „moale” care-i tăia respiraţia şi albul de neînchipuit al osului. Între timp au sărit colegii să-l ajute şi, pentru că garou nu aveau, i-au legat un picior cu o curea şi pe celălalt cu un fular.
Optimist şi curajos
L-au dus la spital, unde a stat cinci ore în operaţie, iar abia a doua zi când s-a trezit a conştientizat că rămăsese mutilat pe viaţă.
„A fost greu, însă a contat foarte mult pentru mine atunci că am întâlnit un alt bărbat fără ambele membre inferioare, care mi-a povestit câte reuşea el să facă şi mi-am dat seama că viaţa nu se sfârşea aici“, şi-a amintit Octavian Bogdan. Prima oară când i-a părut cu adevărat rău că nu poate să meargă a fost pe 1 mai. Pe strada de vizavi treceau tineri cu steaguri, iar el se gândea că dacă nu s-ar fi întâmplat accidentul, ar fi făcut parte şi el din grupul lor entuziast.
Sudor cu proteze
„În iulie m-au dus cu avionul la Oradea, unde mi-au făcut proteze. Nu prea confortabile, dar m-am obişnuit şi, după ce am stat o vreme acasă, am revenit la serviciu”, a povestit Octavian. L-au înţeles şi colegii şi l-au ajutat, însă pe lângă referate sau fişe de protecţia muncii făcea şi munca la care se pricepea şi aşa reuşea să se simtă util. „Mă întindeam pe jos şi sudam, iar după câţiva ani s-a deschis un punct termic, unde am fost angajat ca pompagiu şi acolo am rămas aproape 30 de ani”, a adăugat hunedoreanul. Pe soţia lui a cunoscut-o patru ani mai târziu. „Era brădeancă şi a venit în vizită la Hunedoara. Am mers la film şi, când am ieşit din sală, era prea târziu să se întoarcă acasă, aşa că a rămas la mine în seara aia, iar apoi nu a mai plecat”, a mai spus Octavian Bogdan.
În 1990 a înfiinţat Asociaţia Handicapaţilor Neuromotori, convins că oamenii cu aceleaşi probleme pot să îşi ofere sprijin, iar în 20 de ani a iniţiat zeci de proiecte.
Întrebări şi răspunsuri
Ce activităţi derulaţi la Asociaţie?
Avem un atelier protejat, unde persoane cu handicap pot lucra într-un mediu sigur, am desfăşurat proiecte de formare profesională, avem un program de vizite la domiciliu pentru persoanele din mediul rural, dar şi terapii ocupaţionale. În septembrie am câştigat secţiunea Raport anual, a ambasadei Norvegiei în România.
Vă place să călătoriţi. Pe unde aţi umblat până acum?
Cel mai departe am fost cu trabantul meu modificat până în Grecia, la cei doi copii care locuiesc acolo, iar călătoria nu a fost lipsită de peripeţii: mi-a căzut electromotorul pe bac, la Vidin, şi a fost nevoită soţia să împingă maşina. După aceea, la Sofia, am avut probleme din nou, dar acolo ne-a ajutat la împins un bulgar.
Ce-i place
„Îmi place să citesc şi mă bucur că Dumnezeu mi-a dat puterea şi înţelepciunea să înfiinţez asociaţia”, a menţionat Octavian Bogdan.
Ce nu-i place
„Mi-aş dori să călătoresc mai mult, ceea ce nu prea pot să fac, să fim uniţi, dar şi să vină mai mulţi tineri din urmă şi să continue ce am început”, a spus Octavian.
Se încarcă comentariile...
