Hunedoara: PORTRET / Rachel Monayran, voluntar dedicat în România

Elveţianca se află la Hunedoara de mai bine de un an, se va căsători în mijlocul naturii şi vrea să facă voluntariat în ţări sărace, din America de Sud sau Filipine.

PROFIL
Născută. 26.01.1988, în Morges, lângă Laussanne, Elveţia
Educaţie. Specializare în administrarea instituţiilor sociale
Familie. Un frate cu doi ani mai mare


E voluntar la Hunedoara de mai bine de un an şi spune că ce a surprins-o cel mai mult la prima vizită în România, în 2004, a fost sălbăticia locului: „Ţara voastră e foarte frumoasă, dar săracă. Îmi amintesc că prima oară când am venit mă miram să văd că animalele domestice circulă, pur şi simplu, pe stradă. După ce am intrat în România din partea vestică a ţării am văzut o mulţime de căruţe cu cai, dar şi găini care traversau arterele rutiere, iar aşa ceva nu poţi întâlni niciodată în Elveţia”, a povestit Rachel.
Spune că şi cerşetorii sunt o problemă, adăugând că persoane fără adăpost sunt şi în Elveţia, însă cele mai multe sunt imigranţi, iar asta se întâmplă numai cu cei care nu vor să muncească. „În Elveţia, statul asigură fiecărei persoane care stă legal casă şi masă. Acolo toată lumea are ce mânca şi un minim confort, de care beneficiezi în cadrul serviciilor sociale. Pe stradă sunt mai ales persoane venite din alte ţări, care se droghează”, a precizat elveţianca.

Munceşte pentru zeci de copii
A lucrat mai întâi în tabere pentru copiii săraci, apoi a muncit benevol într-o casă familială din Hunedoara, pentru ca acum să fie, printre altele, bibliotecar, la un centru de zi din oraş. Cel mai greu i-a fost prietenei ei, Chrystel, care a trebuit să se despartă de ea: „I-a părut rău că am plecat, dar mi-a zis: «Bine, dacă asta trebuie să faci, du-te»”. Mai spune că nu are foarte mult de lucru şi, de aceea, i se întâmplă uneori se se plictisească.
„În afară de bibliotecă, mă ocup şi de grupele de copii din Centrul Betleem, iar cu fetele mai mari avem câteva ore de discuţii despre prieteni, relaţii sau relaţia cu părinţii“. Nu mai ştie cu câţi voluntari a lucrat până acum, pentru că grupele de copii sunt permanent înlocuite de altele, iar numărul lor este în continuă fluctuaţie: „Vara sau când e frumos afară, preferă să se joace în faţa blocului şi uită să mai vină la centru”.

Se va căsători la Hunedoara
Împreună cu prietenul ei român, voluntar şi el, a decis să se căsătorească religios în România. Spune că patru preoţi vor oficia nunta în natură, într-un loc retras, de lângă lacul Cinciş. Ulterior, intenţionează să se întoarcă în Elveţia la o specializare în domeniul serviciilor sociale. „Vom reveni în România sau, poate, vom merge mai departe. Sunt multe ţări foarte sărace, unde este nevoie de voluntari şi asistenţă socială. Am putea merge în Bolivia, Filipine sau Brazilia”, a precizat Rachel.




Întrebări şi răspunsuri

Ce loc din România ţi-a plăcut cel mai mult, din cele vizitate până acum?
Ca oraşe mai mari am fost în Sibiu, Sighişoara şi Arad, însă cel mai mult mi-a plăcut Sibiul. De asemenea, îmi place foarte mult şi la Cinciş, care îmi aminteşte de zona de unde provin eu şi de lacul Leman, al doilea ca mărime din Europa.

Cum găseşti Hunedoara?
Văd că toată lumea pleacă sau vrea să plece şi sunt mulţi oameni în vârstă aici. Însă nu ştiu dacă a munci peste graniţe este o soluţie. Poate, totuşi, e mai bine acasă, chiar dacă banii sunt puţini, pentru că în alte ţări românii fac muncă foarte grea, nu sunt întotdeauna apreciaţi şi nu cred că sunt foarte fericiţi.




Ce-i place
„Să lucrez cu copiii, să vorbesc cu oamenii din jur, să citesc, iar dintre mâncărurile româneşti îmi plac mămăliga cu brânză şi gogoşile. Aveţi o bucătărie foarte bună, foarte gustoasă, însă mâncarea e destul de grea“, a spus tânăra.

Ce nu-i place
„Să mă plictisesc. Mi se întâmplă uneori asta, pentru că nu am foarte mult de lucru, mai ales dimineaţa, când beneficiarii noştrii sunt la şcoală, iar ca să treacă vremea, citesc”, a spus Rachel.