Hunedoara: PORTRET / Mihai Leu nu poate trăi fără sport
0
În 1997 a devenit campion mondial la box şi a primul român care câştiga „Centura de diamant”, iar în 2003 a fost campion naţional la raliu.
PROFIL
Născut: 13.02.1968, Hunedoara
Educaţie: Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Universitatea de Vest, Timişoara
Performanţe: Campion mondial la box profesionist, campion naţional la raliu
Familie: Căsătorit, un băiat
Hunedoreanul care l-a învins pe Santiago Samaniego a ajuns să facă box în urma unei întâmplări aparent nefericite, petrecută când avea numai nouă ani.
„Mergeam la tenis de câmp şi, odată, în timpul unui antrenament, m-am certat cu un băiat pentru o minge, iar eu, supărat, l-am lovit cu racheta. După asta nu mi-a mai venit la îndemână să mă duc la tenis, aşa că m-am apucat de box. Paradoxal, m-am ambiţionat foarte tare pentru că eram mic şi slab şi toată lumea îmi spunea că nu am cum să fac performanţă”, a povestit fostul campion.
Antrenament de şase ore pe zi
Omul care şi-a dat seama că are în faţă un sportiv cu un potenţial extraordinar a fost Alexandru Pescar, iar ulterior hunedoreanul a lucrat cu Eustaţiu Mărgărit. După ce a intrat în Lotul naţional a trecut de la programul de antrenament de două ore la unul de câte şase ore în fiecare zi. „Erau şi momente dificile; m-am gândit nu o dată să renunţ, mai ales în copilărie şi în adolescenţă. Prietenii mei se jucau, pe afară, pe când eu după ore mergeam la sală. Totuşi, tatăl, bunicul şi unchii mei mi-au fost permanent aproape, iar susţinerea lor a contat enorm”, a spus Mihai Leu, care a adăugat că sfârşitul anilor ’80, când a suferit accidentări repetate, a fost cea mai dificilă perioadă din viaţa lui ca sportiv.
Campion şi la raliu
Asta e marea lui neîmplinire, că a fost forţat să renunţe prea devreme la pugilism. „Aş mai fi putut să boxez câţiva ani, dar nu a depins de mine şi cred că de raliu m-am apucat pentru a compensa cumva abandonul acesta prematur. Ca pilot de raliu nu mi-am stabilit ţeluri foarte mari, pentru că, spre deosebire de ceilalţi sportivi, îmi lipseau multe dintre etapele iniţiale”, a menţionat Leu care în 2003, după cinci ani de la prima competiţie automobilistică, a ajuns campion naţional.
„Rătăcit în pugilism”
Spune că raliul este un sport scump, nefiind accesibil oricui, însă cu adevărat important este un copilot cu care să comunici perfect.
„Cel mai bun partener al meu a fost Ciprian Solomon, cu care am şi câştigat campionatul naţional. E şi aici o muncă de evaluare a terenului: mergeam înainte de concurs şi ne notam fiecare curbă şi fiecare cap de pod. Sunt viraje în care nu vezi nimic, depinzi în totalitate de copilot şi atunci trebuie să ai încredere oarbă în acesta”, a mai spus Leu, care susţine că mulţi dintre cunoscuţi i-au spus că el „s-a rătăcit” în pugilism, din moment ce tatăl său a fost campion naţional pe circuitele de viteză.
Întrebări şi răspunsuri
Pe soţia ta, Anna, cum ai cunoscut-o?
Ea e italiancă, însă noi ne-am cunoscut în Germania. Eram la Leverkusen, împreună cu nişte cunoştinţe şi, de cum am văzut-o, mi-am spus: „Asta va fi soţia mea!”.
Ai renunţat definitiv la competiţiile de raliu?
Anul acesta este primul în care nu mai particip, dar nu e neapărat o decizie definitivă. Nu pot trăi fără sport. Voi analiza cu atenţie variantele cele mai nimerite, pentru că am văzut cât de liniştită este Anna, dacă sunt acasă.
Care este viitorul boxului la Hunedoara?
Cred că se poate face performanţă. Este la club un antrenor foarte bun, Ilie Captari, care a obţinut rezultate de excepţie.
Ce-i place
„Să stau cu familia. Soţia şi fiul meu, Marco, au suferit pentru că nu am reuşit să fim împreună atât cât ne-am fi dorit, iar acum încercăm să recuperăm. Consider că am stat destul în Occident”, mărturiseşte sportivul.
Ce nu-i place
„Minciuna. Din păcate la noi, în România, fiecare a minţit cât a putut mai frumos şi au fost crezuţi tocmai aceia care au promis mai mult”, a spus Mihai Leu.
Se încarcă comentariile...
