Hunedoara: PORTRET / Cristina Gloria Oprişa iubeşte viaţa, pictează nefiinţa

Deşi a plecat din Deva în anii ’76, pictoriţa a pus la dispoziţia publicului hunedorean, de curând, o expoziţie cu semnificaţii adânci. Deşi poate fi numită sătmăreancă, are întotdeauna trei repere ale existenţei sale la care se raportează: copilăria petrecută la Abrud, adolescenţa trăită la Deva şi maturitatea dobândită la Satu Mare.

PROFIL

Născută - 20 mai 1954, Abrud, jud. Alba
Educaţie - Institutul de Arte Plastice ,,Ion Andreescu” Cluj Napoca
Experienţă - Membră a Uniunii Artiştilor Plastici, profesoară de desen timp de peste 30 de ani
Familie - Necăsătorită, are o fiică

Cristina Gloria Oprişa a făcut parte din prima promoţie de absolvenţi a Liceului de Muzică şi Arte Plastice ,,Sigismund Toduţă” din Deva. Pasiunea pentru artă plastică o are încă din anii copilăriei. ,,Toţi copiii desenează, însă eu am desenat mai mult”, a spus, cu zâmbetul pe buze, Cristina. În urmă cu două zile, artista a pus la dispoziţia publicului hunedorean o expoziţie de pictură cu o semnificaţie aparte. A reunit 40 de lucrări sub titlul ,,Dar...pentru cei plecaţi”.

Nimeni nu moare niciodată
De fapt, de fiecare dată când vorbeşte despre cineva care a trecut la cele veşnice nu foloseşte verbul a muri, ci a pleca. ,,Mama mea a plecat dintre noi acum zece ani, iar în ziua în care am vernisat această expoziţie ar fi împlinit 80 de ani. Tot timpul trebuie să ne gândim la cei care mai sunt vii doar în inimile noastre, pentru că atâta timp cât ne aducem aminte de ei, ei trăiesc”, a adăugat Cristina.  A ales Casa Melite drept gazdă pentru expoziţia sa pentru că acesta a fost locul unde, în anul în care mama sa a murit, Cristina a pus pe picioare prima expoziţie din lăcaşul cultural în cauză.

Aşa mamă, aşa fiică
Toate expoziţiile pe care Cristina Oprişa le-a vernisat sunt legate de evenimentele vieţii sale şi fiecare aniversare a însemnat un vernisaj. Aşa s-a întâmplat şi cu expoziţia–happening ,,Micul Prinţ”, pe care o organizează de  14 ani. Cea de a doua ediţie a evenimentului a însemnat, de fapt, aducerea pe lume a fiicei sale, Frezia.
,,Cea de a doua ediţie a Micului Prinţ am organizat-o în maternitate. Evenimentul era plănuit înainte ca eu să nasc, însă fiica mea a vrut să ştie şi ea ce se întâmplă şi a venit pe lume mai devreme. Consider că naşterea ei a fost un mesaj, pentru că a văzut lumina zilei la scurt timp după ce tatăl meu a părăsit această lume”, a mai spus artista.
De atunci, Frezia este mereu activă din punct de vedere cultural şi artistic. La numai doi ani a expus prima sa lucrare.

Întrebări şi răspunsuri
Care este lucrarea de care sunteţi cel mai mândră?
Toate creaţiile mele mă mulţumesc, însă indiferent de oricare dintre ele, creaţia vieţii mele este fiica mea. Succesele realizate de ea mă împlinesc total.

Cum este Iana Frezia Elena atunci când nu pictează sau nu scrie?
Este un copil ca toţi copiii. Se joacă la calculator, se uită la televizor, face prostioare. Are latura ei de zi cu zi, însă atunci când se ocupă de partea artistică coboară muza pe ea. De multe ori îmi spune că scrie şi simte că nu scrie ea însăşi.

De ce i-aţi dăruit atât de multe prenume?
Într-adevăr, poartă numele meu şi al tatălui, dar are şi trei prenume. Se numeşte Iana (I-de la tatăl meu şi Ana-dar de la Dumnezeu), Frezia pentru că freziile sunt florile mele preferate şi Elena pentru că a fost botezată de Sfinţii Constantin şi Elena.

Ce-i place
,,Îmi place viaţa în sine. La vârsta mea nu poţi spune că-ţi place asta sau aia, trebuie să te mulţumeşti cu fiecare zi pe care ţi-o oferă Dumnezeu şi să faci celor din jur, prietenilor,  cel puţin o bucurie”, a spus Cristina.

Ce nu-i place
,,Nu îmi place minciuna, e un lucru pe care pur şi simplu nu-l suport. Consider că dacă fiecare dintre noi ar fi mai tolerant cu cel de lângă sine am avea parte de o viaţă mai frumoasă, ne-ar fi mult mai uşor. Dacă dăruieşti iubire, primeşti iubire”, a spus Cristina.