Hunedoara: PORTRET / Carolyn Putt munceşte fără salariu de trei ani

Canadianca, licenţiată în psihologie şi istorie, munceşte benevol din 2007 pentru hunedorenii săraci, într-un centru social din Micro 7.

Profil

Născută. 21.12.1982
Educaţie. Facultatea de Psihologie şi Istorie din Vancouver
Experienţă. Şase ani în servicii sociale
Familie. Două surori şi un frate

Vorbeşte limba română aproape perfect şi spune că are o legătură specială cu România. Nu ştie nici ea prea bine ce ar putea să fie la mijloc, dar îşi aminteşte că prima oară a auzit de ţara noastră când avea opt ani: „Atunci am văzut la televizor despre revoluţia de la voi şi, ulterior, ori de câte ori auzeam ceva despre România, ciuleam urechile. Când am terminat facultatea, în 2004, cineva mi-a spus despre acţiunile care se fac la centrul de tabere de la Vărmaga, din judeţul Hunedoara”, a spus Carolyn.

„Vreau să revin în România!“

A venit şi a stat acolo două luni, timp în care a ajutat la coordonarea activităţilor, apoi a plecat în Anglia, la Leeds, unde a lucrat în cadrul unor ONG care ofereau servicii sociale pentru tineri, copii, refugiaţi şi persoane care sufereau de autism. După trei ani s-a întâlnit în Anglia cu o persoană pe care o cunoscuse cu ocazia primei vizite în România şi a realizat ce mult îşi dorea să se reîntoarcă la Hunedoara. Şi-a dat demisia şi s-a întors la centrul de tabere  de la Vărmaga. „Pe finalul perioadei, am ajuns să mă întreb ce ar trebui să fac. Mi-am zis că, dacă e să rămân în România, va apărea un semn şi peste numai câteva zile am fost anunţată că la Centrul Betleem era nevoie de un voluntar cu experienţa mea”, a povestit tânăra.

Familia, risipită pe trei continente

De când e la Hunedoara a făcut voluntariat în centrele Asociaţiei „Betel” pentru copiii săraci, dar şi pentru copii cu autism şi sindrom Down. „Am fost impresionată să văd cât de implicaţi şi responsabili erau liceeni din Hunedoara, care veneau ca voluntari în taberele noastre. Noi nu eram aşa în liceu”, a mai spus canadianca.

De când e la Hunedoara a făcut doar două drumuri spre casă, în schimb au vizitat-o părinţii ei. Tatăl lui Carolyn e din Noua Zeelandă, mama din Marea Britanie, ambii stabiliţi iniţial în Canada, iar tatăl locuind actualmente în Australia: „La început a tata a fost mai reticent când a auzit că eu lucrez fără un salariu: «Vai! Dar cum o să te descurci, ce vei face?!». Între timp, m-au vizitat la Hunedoara şi s-au mai liniştit amândoi. Nu ştiu ce va urma, dar dacă va exista posibilitatea, aş rămâne aici”.
Îi place oraşul, despre care spune că are destule parcuri şi verdeaţă, dar şi mâncarea, deşi spune că noi trebuie să muncim mai mult, pentru că folosim puţine semi-preparate: „Nu cred să fi mâncat aici ceva ce nu mi-a plăcut, dar preferatele mele sunt macaroanele cu pesmet şi găluştele”, a adăugat Carolyn.

Intrebări şi răspunsuri

Cât de dificil ţi s-a părut să înveţi limba română?
Nu a fost foarte greu. De la început înţelegeam câte ceva, pentru că sunt mulţi termeni similari cu cei din engleză. Acum înţeleg tot, însă uneori, când vreau să vorbesc, mi se întâmplă să nu găsesc cuvintele cele mai potrivite.

Care este proiectul în care eşti implicată acum?
Miercurea trecută am demarat un proiect pentru persoane cu dizabilităţi intelectuale, în care vrem să lucrăm în sistemul „unu la unu”: vom face activităţi de socializare, dar îi vom învăţa pe beneficiari şi croitorie, cum să gătească, să facă piaţa sau să folosească computerul şi mijloacele de transport în comun.

Ce-i place

Pasionată de baschet, a găsit la Hunedoara o echipă cu care să practice sportul preferat. „Singura problemă e că toţi sunt băieţi. Li s-a părut lor mai ciudat la început, dar după un timp s-au obişnuit cu ideea”, a spus Carolyn.

Ce nu-i place

„Că aici despre persoanele cu dizabilităţi se crede că sunt incapabile şi că nu au nimic bun de oferit, că nu există rampe de acces în orice magazin sau instituţie şi gunoaiele sunt aruncate pe stradă. În Vancouver era mult mai curat”, a mai spus tânăra.