Hunedoara: PORTRET / Maria Sterp, băciţa de la Valea Brădetului

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Hunedoara: PORTRET / Maria Sterp, băciţa  de la Valea  Brădetului
Hunedoara: PORTRET / Maria Sterp, băciţa de la Valea Brădetului

Pentru ea, stâna de oi este acasă. Şi asta pentru că cea mai mare parte a vieţii sale a petrecut-o la stână. Hunedoreancă „prin adopţie”, are în grijă peste 800 de oi.

PROFIL
Născută. 03.04.1972
Studii: Medii
Experienţă profesională. Ciobăniţă
Familie. Căsătorită, doi copii


E tânără, drăguţă şi cochetă. Îmbrăcată ca „de oraş”, nu ai spune că este o femeie de la ţară. Şi, totuşi, Maria Sterp este o ţărancă autentică, mamă a doi copii, soţie de cioban şi ea însăşi o pricepută „strungăreasă”.
S-a stabilit în comuna Teiu în urmă cu cinci ani, când a venit cu oile în perioada transhumanţei. Şi de atunci a rămas aici, la stâna din Valea Brădetului.
„Soţul meu a plecat cu oile la iernat, cum spunem noi, sau în transhumanţă, cum se zice prin cărţi. Aşa am ajuns aici, la Teiu, pe Valea Brădetului, unde am iernat cu toată turma. Când s-o desprimăvărat, am întâlnit pe cineva de aici din comună şi ne-am asociat, cum s-ar zice. Acum, după mai bine de cinci ani, ciobănim cu cele 400 de oi ale noastre şi încă tăt pe atâtea de prin comună. E mult de muncă, dar şi rezultatele sunt pe măsură. Chiar dacă uneori suntem nemulţumiţi, viaţa noastră este lipsită de grija zilei de mâine”, povesteşte „băciţa şefă”, aşa cum îi mai spun cei din zonă.

Program non-stop
Ziua de lucru la stână începe pe la patru dimineaţa. La ora aceea, când majoritatea dintre noi ne legănăm agale în braţele lui Morfeu, oile sunt băgate la muls, preţ de vreo două ceasuri.
„Ne întoarcem la strungă, strecurăm laptele şi punem cheag în el, care îi făcut din rânză de miel care n-o apucat decât să sugă lapte”, spune Maria. Pentru neavizaţi, rânza se face din stomac de miel, de până la o săptămână, ca să „fie crud, că altcumva nu-i bun”, cum explica băciţa. Cam pe la ora când prin oraşe încep să circule maşinile, femeile de la stână pregătesc mâncarea tradiţională pentru ciobani, care cuprinde mămăligă cu carne de miel, smântână şi, neapărat, balmoş. „Ca să facem balmoşul, punem lapte la fiert şi, după ce dă în clocot, adăugăm unt şi făină de porumb. Se mestecă bine-bine deasupra focului şi apoi se adaugă, după gustul ciobanilor, brânză de burduf sau caş. Munca băciţei e să ţină curat, să gătească şi să facă brânza şi urda”, zice ciobăniţa.
După ce mănâncă, ciobanii pleacă cu oile la păşune şi revin pe la patru după-masa, când se repetă „programul de dimineaţă”, cu mulsul şi aranjatul mesei. Cine crede că ziua de muncă de la strungă s-a încheiat se înşeală amarnic. Se mai merge şi spre seară la păscut, iar oile sunt aduse înapoi la stână spre miezul nopţii. Abia atunci ciobăniţa poate adormi liniştită, dar nu prea mult, ci numai vreo patru ore, pentru că a doua zi o ia de la început.




Întrebări şi răspunsuri

Ce înseamnă pentru o ciobăniţă integrarea în Uniunea Europeană ?
Mare lucru nu e. Atâta doar că vasele pe care noi le foloseam înainte şi care erau confecţionate din lemn a trebuit să le înlocuim cu vase din inox. Nu înţeleg care e rostul, mai ales că suntem ciobani de când ne ştim şi nimeni niciodată nu s-a plâns de calitatea brânzei noastre. Acum ne cer tot felul de lucruri şi de norme care, practic, nu înseamnă nimic. Mai mult, riscă să strice calitatea brânzei noastre.

Vă doriţi ca şi copii dumneavoastră să devină ciobani ?
Sincer, nu. Am doi copii: o fată şi un băiat. Eu, dacă ar fi să iau totul de la început, mi-aş dori să fiu tot ciobăniţă. Dar pentru copii mei îmi doresc altceva. De aceea, îi îndrum spre şcoli din care să iasă oameni mari. Noi suntem ciobani din tată-n fiu. Dar ei trebuie să fie altceva.




Ce-i place
Băciţei de la Valea Brădetului îi place liniştea naturii. „Te simţi alt om atunci când eşti departe de lumea dezlănţuită. Viaţa agitată de la oraş mă stresează. Mă uit la oamenii care locuiesc în oraşe şi mi-e oarecum milă de ei. Au viaţă grea”, spune băciţa.

Ce nu-i place
Maria este nemulţumită de faptul că oieritul nu este sprijinit aşa cum trebuie de către stat. „Subvenţiile îs mici şi munca-i multă. Lâna se dă aproape gratis. Nu avem ce face cu pieile. Şi nimeni nu ne ajută cu nimic”, spune ciobăniţa. 

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite