Hunedoara: Mircea Tarcea, şapte ani după gratiile comuniste

Fostul deţinut politic, ajuns la 80 de ani, a avut ideea de a ridica o catedrală dedicată martirilor din închisorile comuniste

Profil
Născut 20.01.1929
Educaţie Liceul Teoretic “Decebal” din Deva
Experienţă - Economist şi tehnician în construcţii
Familie - Căsătorit, trei copii


Visul lui Mircea Tarcea este aproape împlinit. Catedrala Eroilor, din Hunedoara, este înălţată “la roşu”, iar lucrările ar putea fi finalizate până la sfârşitul acestui an.

Între timp, Mircea Tarcea nu a stat degeaba: l-a convins pe preotul paroh al Catedralei să aducă la Hunedoara, de la Aiud, ceea ce el numeşte “moaşte de martiri”. Este vorba despre rămăşiţele trupeşti ale deţinuţilor uneia dintre cele mai abominabile închisori comuniste. Rămăşiţele umane au fost descoperite până acum în „râpa robilor”, despre care există mărturii că au făcut minuni, au fost aşezate în osuarul din altarul Schitului de la Aiud.

Terci, râie şi ploşniţe

Hunedoreanul era în ultimul an de liceu când l-au dus prima oară la închisoare. L-au luat la miezul nopţii, direct din pat, fiind bănuit că ar fi făcut parte dintr-o frăţie de cruce. Totul s-a petrecut în urmă cu peste 60 de ani, însă Mircea Tarcea are, pe lângă o extraordinară nobleţe a limbajului şi a gesticii, o memorie uriaşă, în care a stocat cele mai mici detalii ale propriei vieţi. Ziua de 11 iunie 1948 nu o poate uita vreodată. A dormit pe priciuri, a mâncat zeamă de porumb opărit sau “ciorbă cu urme de fasole şi varză” şi a petrecut iarna în celulă, măcinat de râie şi chinuit de ploşniţe, în hainele de vară cu care fusese ridicat din internat. Acuzat alături de alţi adolescenţi de tăinuire de infractor, Mircea Tarcea spune că a fost norocos când, după 16 luni petrecute în detenţie, a fost achitat.

Tată şi fiu în aceeaşi închisoare

La 28 de ani, în 21 mai 1958, a fost luat din nou, de această dată de acasă, după ce şi tatăl său, care făcuse parte din mişcarea legionară, fusese arestat, fiind reţinut la Ciulpăz, unde se afla pentru a oficia Sfânta Liturghie.

Timp de două luni au stat în aceeaşi închisoare, iar Mircea Tarcea spune că a evitat să îl întâlnească, pentru că auzise de la deţinuţii din celulele prin care era “rulat”, o dată la două-trei săptămâni, că preotul Gheorghe Tarcea fusese torturat, iar o eventuală revedere ar fi fost prea dureroasă. Cu toate acestea, a văzut într-o zi, în camera de plimbare a penitenciarului, în timp ce era supravegheat de miliţianul din turelă, scrijelită pe zidul din cărămidă, întrebarea “Ce faceţi, copii?”.
Atât el, cât şi tatăl său, aveau să fie condamnaţi la 25 de ani de închisoare. Însă în timp ce bătrânul în vârstă de 68 de ani nu a mai rezistat decât cinci ani, Mircea Tarcea a fost eliberat în 1964, la presiunea Occidentului, care a cerut eliberarea celor deţinuţi pe motive politice.

Întrebări şi răspunsuri
Care au fost închisorile prin care aţi trecut?
Cea de la Deva, apoi, când am fost arestat a doua oară, Jilava a fost închisoarea mea de tranzit, după care am fost dus la Periprava, la Grind, unde munceam la porumb sau la tăiat stuf.

Vi s-a cerut să semnaţi un act când aţi fost eliberat?
Da. Două documente. Unul în care era prevăzut că niciunul dintre noi nu vom spune nimic din ceea ce am trăit în închisori, iar celălalt că suntem de acord să devenim informatori ai regimului. Pe primul l-am semnat, pe al doilea nu. Oricum, era decretul la mijloc şi nu aveau ce să îmi facă.

Care este regretul lui Mircea Tarcea?
Că am fost prea practic. Cred că aş fi putut să fiu mai de folos dacă aş fi scris memorialistică.

ce-i place
Lucrul făcut nemţeşte, ca la carte şi să ducă ceea ce începe la bun sfârşit. De asemenea, se bucură de cei trei copii ai săi şi de cei doi nepoţi, care vorbesc aproape perfect româneşte, deşi s-au născut în Germania.
ce nu-i place
„Îmi pare rău că Hunedoara nu are parte de un primar cum a fost George Dănilă, că nu este susţinută economia, educaţia şi cultura. În privinţa corupţiei şi a dezintersului la politicieni, este chiar mai rău decât înainte”, a spus acesta.