Hunedoara: Kevin Ryan, un lunetist irlandez sub acoperire

Un fost lunetist din armata irlandeză s-a stabilit definitiv la Deva.

Profil:

Născut: 11 august 1958.
Educaţie: Şcoala elementară.
Experienţă: peste 20 de ani în armata irlandeză
Familie: căsătorit, doi copii.

Dacă cineva  ar fi curios să afle câte ţinte vii a răpus Kevin Ryan  în cariera lui de lunetist i-ar fi imposibil. Irlandezul nu riscă să facă nicio declaraţie despre acest subiect.

„Mi-am impus să nu vorbesc niciodată despre faptele mele de arme. Din cauza filmelor, lunetiştii sunt deseori percepuţi ca nişte killeri. Aşa că, dacă spun că am ucis oameni, mă veţi privi ca pe un criminal. Dacă spun că niciodată nu am tras voi apărea în ipostaza de mincinos, dacă nu de militar incompetent. Ce pot spune este că am văzut moartea de multe ori în misiunile ONU de păstrare a păcii în Libanul anilor ’80. De câte ori am avut opţiuni, am luat în lunetă şi am distrus componente ale armamentului inamicilor ca să le scot din uz. Am făcut parte dintr-o forţă defensivă, nu ofensivă,  şi deschideam foc asupra ţintelor vii doar în legitimă apărare”, se confesează irlandezul.

Kevin Ryan este plin de entuziasm când vorbeşte despre misiunile sale de lunetist. „Un sniper (lunetist) poate lovi în plin un om de la 2.000 de metri distanţă. Totul este o ştiinţă a gestionării respiraţiei. Tragi pe expiraţie maximă. Un milimetru abatere la gura ţevii, înseamnă 10 centimetri eroare faţă de ţintă. E simplu. Inspiri, ocheşti, expiri tot aerul şi în secunda aceea tragi.  Apoi o iei la fugă. Deschiderea focului este similară cu deconspirarea poziţiei lunetistului, acesta fiind obligat să schimbe locaţia imediat după ce a executat foc”, a precizat Kevin Ryan. El spune că tragerile cu puşca cu lunetă sunt ca mersul pe bicicletă, nu se uită niciodată. „După o zi de exerciţiu, aş putea şi acum să joc onorabil rolul de sniper şi sunt sigur că aş obţine un punctaj bun la trageri”, a spus irlandezul.

Emigrant la Deva
Nu doar primul capitol din viaţa lui Kevin Ryan, cel de lunetist, este interesant. Poate şi  mai  surprinzător  este statutul său actual de „emigrant”  irlandez în România.  Spre deosebire de trendul general, Kevin Ryan nu şi-a dus nevasta româncă la Belfast, ci s-a mutat cu ea la Deva cu intenţia clară de a-şi petrece viaţa aici până la final. „Rudele mele au spus că sunt nebun. Cum adică să mă stabilesc în ţara lui Dracula?”, şi-a amintit irlandezul.  A făcut-o totuşi şi acum e fericit.
Atras de ospitalitate

„M-a atras ospitalitatea culinară a devenilor. Te invită la ei acasă şi toţi te servesc cu mâncare. Pentru mine asta a fost ceva extraordinar în comparaţie cu societatea închisă care există în Occident”, a spus Kevin Ryan.  Sunt însă realităţi hunedorene cu care irlandezul nu se poate obişnui încă.

„Am fost în multe case de hunedoreni şi în toate am găsit curăţenie exemplară. Nu pot să-mi explic atunci de ce pe stradă sunt aruncate tone de gunoi, deşi oraşul e plin de pubele. Nu suport cerşetorii. Este de neacceptat să ceri bani pentru nimic. În fine, nu gestionez deloc fenomentul şpăgii. Dacă în Irlanda vrei să mituieşti un medic sau un poliţist eşti arestat pe loc”, a mai spus irlandezul.

Întrebări şi răspunsuri

Ca pensionar al forţelor de menţinere a păcii irlandeze eşti un om bogat?
Din păcate, pensia mea nu mi-ar ajunge să trăiesc în Irlanda aşa cum trăiesc în Hunedoara. Aici, ca pensio-nar irlandez, duc un trai bun.

Se zice că irlandezii au meteahna alcoolului. E adevărat?
Se mai zice că Dumnezeu a creat alcoolul ca să oprească irlandezii să conducă lumea. E adevărat. În Castlebar sunt 40 de baruri la o populaţie de 7.000 de locuitori.

Ce-i place

„Îmi place să trăiesc confortabil, fără responsabilităţi care generează stres şi, dacă pot, mă ofer întotdeauna să fiu de ajutor”, a mărturisit Kevin Ryan.

Ce nu-i place

Munca de convingere ridicolă pe care anumite persoane o fac ca să convingă că o anumită doctrină politică sau o anumită religie ar fi cele mai bune dintre toate.