Human Story: Soţii Bolosin din Hunedoara au devenit mamă şi tată pentru copiii nimănui

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Familia Bolosin, lecţia de viaţă a unor oameni cu suflet mare
Familia Bolosin, lecţia de viaţă a unor oameni cu suflet mare

Familia Bolosin din Hunedoara creşte trei copii. Primii doi sunt înfiaţi. Potrivit datelor înregistrate la Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului,  hunedorenii sunt pe primele trei locuri în ţară la numărul de adopţii. Circa 80 la sută din cei care înfiază preferă fetiţele.

Hunedorenii ocupă în fiecare an unul din locurile de pe podium în topul naţional al adopţilor. Potrivit Vioricăi Popescu, directorul coordonator al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Hunedoara, circa 80 la sută din hunedorenii  care devin părinţi prin adopţie solicită un copil de sex feminin.
 “Mi-am dorit o fetiţă. E mai gingaşă şi parcă mai apropiată de părinţi. A fost singura cerinţă făcută autorităţilor. Pentru că mi s-a părut grotesc să aleg copilul ca pe maşină sau pe mobilă,  am înfiat prima fetiţă care mi-a fost prezentată. Pe Ana-Maria”, spune Florin Bolosin, tatăl familiei.  Fetiţa a fost înfiată la vârsta de un an şi şapte luni. “Era într-o stare jalnică când am găsit-o, plină de bubiţe peste tot, micuţă, firavă şi speriată. ”, îşi aminteşte Florin Bolosin.

Ce înseamnă să aduci străinul în casă

Bărbatul explică întreaga alchimie sufletească pe care un părinte adoptiv o parcurge.  Vorbeşte despre o metamorfoză  în care iubirea de semeni,  ataşamentul faţă de ideea de familie şi, peste toate,  credinţa în Dumnezeu fac dintr-un străin fiu sau fiică.

  “Când ne-am hotărât să adoptăm un copil, la început,  am avut multe reţineri şi întrebări. Nu mă puteam împăca cu ideea că aduc un străin în casă.  Mă tot întrebam ce fel de om va fi,  dacă mă voi putea ataşa de el. Totul a durat până  ce am început să o îngrijim pe Ana-Maria acasă. Din acel moment, totul s-a schimbat.  Trebuie să treci prin experienţa asta ca să înţelegi ce înseamnă  să adopţi un copil. Cuvintele nu pot explica fidel cum, deşi glasul sângelui este mut,   se naşte totuşi dragostea părintească pentru copilul adus în familie.  Cum ajungi să uiţi că ADN-ul tău e diferit de al copilului.  Azi, nu pot să mai concep viaţa fără Ana-Maria, Tudor şi Iosif.  Dumnezeu dă o familie celor părăsiţi.  De aceea, dragostea de părinte ţine de sufletul omului.  Nu are nimic cu genetica  ”, spune tatăl.


Momentul adevărului: “Tu nu ai fost în burtică la mămica”

Florin Bolosin nu ţine secret faptul că doi dintre copiii săi sunt înfiaţi. Nici chiar faţă de ei. “Cu cât află mai repede adevărul cu atât e mai bine. Evităm un posibil şoc pe care l-ar putea avea mai târziu dacă ar afla cumva întâmplător că sunt înfiaţi”, spune Florin Bolosin.  La opt ani şi jumătate, Ana-Maria ştie deja adevărul. “I-am spus când a mers la şcoală. Soţia era însărcinată cu Iosif. Am luat-o deoparte pe Ana-Maria şi povestind despre copilul  care va veni, i-am spus că ea nu a fost niciodată acolo, în burtică la mama.  La început nu a înţeles. Pe măsură ce îi explicam, a început să plângă şi m-a întrebat printre lacrimi dacă nu trebuie să o duc înapoi. Timp de câteva zile, fetiţa a stat lipită de mine, ca şi cum ar fi vrut să se asigure de dragostea mea. Sunt tatăl ei şi am făcut tot ce am putut ca să trecem amândoi peste şocul dezvăluirii, care m-a afectat şi pe mine”, spune  Florin Bolosin.  Acum momentul delicat a  trecut şi viaţa şi-a reluat cursul firesc.

 Tudor este băiatul mijlociu al familiei Bolosin.  El a fost adus în familie de doamna Bolosin tot prin adopţie. Şi pentru ca tabloul de familie să fie complet, Iosif, mezinul familiei, este copilul natural al cuplului născut acum un an şi două luni.

Bolosinii – diversitate în unitatea unei familii

Între fraţii Bolosin viaţa se consumă zilnic la fel ca în orice familie. “E ca în toate familiile numeroase.  Copiii se joacă, îşi împrumută hăinuţele,  sunt uneori  geloşi unii pe alţii, se ceartă, se împacă.  Soţia şi cu mine îi iubim pe toţi la fel. Toţi sunt ai noştri.   Suntem  familia Bolosin”, spune capul familiei.

Adopţii mai puţine pe criză

Într-o statistică comparativă la nouă luni,  2008-2010,  făcută de DGASPC Hunedoara, se arată că în acest an s-au înregistrat cu 30 la sută mai puţine adopţii decât în 2009 şi jumătate faţă de numărul notificat în 2008. În primele nouă luni din 2010,  au fost atestate 31 de familii pentru adopţie, şi s-au finalizat 20 de adopţii.


Adopţia, procedură greoaie

Prezentată pe scurt procedura adopţiei presupune ca primă etapă, evaluarea şi pregătirea familiei sau persoanei care doreşte să adopte, perioadă care durează 60 de zile din momentul înregistrării cererii. După încheierea acestei etape, D.G.A.S.P.C. Hunedoara va elibera un atestat care va fi valabil 1 an de zile. O altă etapă importantă este clarificarea situaţiei juridice a copilului (deschiderea procedurii de adopţie), după aceasta urmând compatibilizarea copil-familie adoptatoare cu o durată diferită de la caz la caz. La propunerea specialiştilor copilul adoptabil va fi încredinţat familiei de către instanţa de judecată pentru o perioadă de 90 de zile. În această perioadă asistentul social şi psihologul vor monitoriza prin vizite periodice evoluţia copilului în familie şi acomodarea dintre acesta şi familie. După această perioadă dosarul va fi înaintat în instanţă care va hotărî încuviinţarea adopţiei copilului. Conform legislaţiei în vigoare, Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei, pe o perioadă de 2 ani se realizează monitorizarea post-adopţie urmărindu-se evoluţia copilului în familia adoptatoare.
Procedura de adopţie internă este destul de greoaie, în funcţie de termenele date de instanţă, aceasta poate dura peste un an de zile.

Hunedoara



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite