Nicolae Dobrotă, fostul şef al gării mici din Hunedoara, ştie istoria mocăniţei

Pasionat de trenuri, Nicolae Dobrotă a lucrat la căile ferate uzinale şi a coordonat funcţionarea mocăniţei. De când se ştie i-au plăcut trenurile şi ar fi vrut să urmeze un liceu în domeniul acesta, dar i-a fost imposibil: pe când era copil se îmbolnăvise de pojar şi, netratată, afecţiunea i-a afectat aşa de tare vederea, încât nu a putut să treacă testul medical.

Se afla în Sighişoara când a aflat asta, nu mai avea timp să se întoarcă acasă, aşa că a dat examen la liceul teoretic de acolo şi vreme de patru ani a studiat în judeţul Mureş. Nu a fost prea rău, dimpotrivă: pe vremea aceea era pasionat de pictură, aşa că putea să îşi vadă liniştit de hobby-ul său.

La Hunedoara, a venit mai întâi la un unchi de-al său care lucra în combinat, iar de aici a fost trimis la şcoala postliceală la Timişoara unde, dacă trenurile i-au plăcut aşa de tare, a făcut ce a făcut şi tot la ele s-a întors. Vreme de 20 de ani a lucrat ca impiegat, apoi ca operator la regulatorul de circulaţie. „Din anul 1983 am lucrat la linia îngustă, unde făceam producţie serioasă şi unde am petrecut cei mai frumoşi ani din viaţă”, a mărturisit hunedoreanul.

Suferă pentru soarta mocăniţei

La linia îngustă, până la Revoluţie, a fost şef de gară şi îşi aminteşte cum treceau vagoneţii cu dolomită de la Crăciuneasa şi talc de la Lelese şi Alun, ba mai aveau ataşate, imediat după locomotivă, şi câte unul sau două vagoane pentru transportul navetiştilor.
„Duminica era  nemaipomenit. Atunci suplimentam numărul de vagoane, că multă lume vroia să iasă în sus, către Govăjdia, iar zona era superbă”, a adăugat fostul şef de gară. De mai bine de 10 ani nu a mai fost la Gara Mică, de unde pleca mocăniţa; ultima oară când a mers acolo i-au dat lacrimile.

Întrebări şi răspunsuri

Credeţi că intenţia de revigorare a mocăniţei va avea succes?
Am vorbit cu tinerii care au strâns până acum 700 de semnături de la cei care doresc să vadă  proiectul ăsta devenit realitate şi am zis că i-aş ajuta şi eu, că doar cunosc bine amplasamentul. Ei spun că o investiţie de 1,5 milioane de euro ar fi suficientă, dar eu cred că e nevoie de mai mult, plus sumele necesare pazei şi întreţinerii.
De unde ar putea fi aduse locomotivele necesare proiectului?
Sunt unele electrice austriece, puţin costisitoare. În declivitate, la urcare, consumă curent, dar la coborâre consumul este aproape zero.

Profil:

Născut. 16.02.1942, Lugoj
Educaţie. Liceul Teoretic
din Sighişoara, postliceală cu specializare în căile ferate
Experienţă. 32 de ani la căile ferate uzinale
Familie. Două fete şi trei nepoţi