Barajul de la Mihăileni a rămas o moştenire grea şi pentru actuala legislatură

Barajul de la Mihăileni ţine de 30 de ani cu bagajele la uşă mai multe familii din zona comunei Buceş. Din cauza modificărilor în profilul economic al zonei, încep să apară poziţii sceptice privitor la oportunitatea finalizării investiţiei începute sub Ceauşescu

Şefi din administraţia publică judeţeană, parlamentari, constructori, reprezentanţi ai Apelor Române     s-au reunit la finele săptămânii la Deva în încercarea de a „ridica de jos” o greutate evident mult prea mare pentru abilitările domniilor lor. În speţă, este vorba de rezolvarea problemei barajului de la Mihăileni de pe râul Crişul Alb.

Acest obiectiv început în 1987 şi rămas neterminat până astăzi, este un „neg” uriaş pe obrazul autorităţilor, cumulând în siajul său probleme de expropiere, de relocare a unor gospodării, de oportunitate, de căi de acces,  şi mai presus de toate, de alocări bugetare enorme. În 30 de ani de la inaugurarea şantierului, nici astăzi terenul aferent întregii investiţii nu este expropiat, relocarea gospodăriilor care vor fi înghiţite de apele lacului de acumulare s-a făcut parţial din lipsă de bani, iar terminarea obiectivului presupune alocarea a încă 12 milioane de euro, în condiţiile în care principalul său scop, de alimentare cu apă a exploatării miniere de la Barza şi a localităţii Brad,  a devenit caduc. Investiţia  a absorbit deja peste 40 de milioane de euro. Peste toate se suprapune iritarea comunităţii locale care nu mai are răbdare, după 30 de ani de aşteptare cu bagajele făcute, şi vrea să i se spună dacă şi când va fi mutată din zonă.

Intenţii de finalizare

Din cei aproape două milioane de euro buget alocat lucrării pe 2010, constructorul va finaliza în acest an încă 18 locuinţe în care vor fi mutate tot atâtea familii din zona viitorului lac de acumulare. Dacă alocarea bugetară se va păstra la nivelul din acest an barajul ar putea fi terminat în anul 2017.

Oportunitate pusă la îndoială
Majoritatea părţilor prezente la discuţii au fost de acord că finalizarea investiţiei se justifică pe motiv că barajul elimină riscul viiturilor pe râul Crişul Alb. În antiteză a fost însă opinia senatorului Dorin Păran. Acesta a spus că  investiţia este terminată doar în procent de 49 la sută. Iar în condiţiile în care scopul principal al investiţiei a dispărut, în speţă alimentarea cu apă a exploatării miniere de la Barza, alocarea de bani pentru finalizarea barajului nu se mai justifică.