PORTRET: Daniel Scurtu a bătut un record la înot

Daniel Scurtu

Anul trecut, în timpul Campionatelor Naţionale de Înot de la Hunedoara din noiembrie, a doborât două recorduri la ştafetă, stilurile crawl şi mixt.

Dacă vine vorba de un sport de performanţă, Daniel este convins că lucrul cel mai important este să fii dispus să îţi sacrifici timpul liber, acela pe care adolescenţii de vârsta lui îl petrec la distracţii, împreună cu prietenii sau lenevind o oră în plus în pat. Nu e şi cazul lui.

Alături de trupa de performanţă care se antrenează la Bazinul de înot din Hunedoara, Dani începe să facă ture în bazin încă de la şapte dimineaţa. Eforturile lui au fost răsplătite şi pot fi dovedite cu cele câteva zeci de medalii pe care le-a adus acasă de la competiţiile locale şi regionale. Emoţii are numai pentru câteva clipe, înainte de a auzi semnalul de plecare, când, urcat pe blocstart, ştie că de următoarele minute va depinde o medalie de aur, de bronz sau de argint.

Psihic puternic, corp armonios

Apa i-a plăcut dintotdeauna, aşa că era normal să ajungă la Bazinul de înot, iar la mare merge în fiecare an, fie cu familia, fie în tabere sau în cantonament. Numai în lacul Cinciş îi e frică să înoate şi deocamdată e nemulţumit de faptul că până acum nu a reuşit să obţină o medalie, la individual, la campionatele naţionale. La Bucureşti, de astă vară, a avut ghinion: în calificări a ieşit al doilea, dar în finală nu a fost atent, a pierdut startul şi a ajuns pe locul patru, ratând o medalie. Spune că pentru a putea să faci performanţă ai nevoie de cel puţin două calităţi: un psihic puternic şi un corp dezvoltat armonios, dublate de o condiţie fizică foarte bună, pe care o obţii numai după îndelungate şi obositoare antrenamente.

Cât pe ce să renunţe

Susţine că nu e uşor să facă faţă programului spartan de antrenamente fizice intense, în timpul cărora înoată, per total, cel puţin 6-7 kilometri, combinat cu zeci de ore de curs şi teme. Tocmai de aceea recunoaşte că înainte de Campionatele Naţionale de Înot care au fost organizate în luna noiembrie 2009 la Hunedoara era cât pe ce să renunţe. „Simţeam că nu mai pot face faţă. Nu pot să ajung la toate orele, pentru că noi până la ora 10 suntem la bazin şi ne antrenăm, aşa că sunt nevoit să îmi iau lecţiile de la colegi şi să învăţ singur, să recuperez ce pierd lipsind de la cursuri. Era greu, pentru că şi părinţii mei au pretenţii, şi am avut senzaţia că nu voi mai reuşi să trec cu bine peste examene”, a mărturisit Daniel. Noroc tot cu familia lui care l-a încurajat, mama sa fiind cea care i-a fost cel mai aproape şi care l-a determinat să continue.

Întrebări şi răspunsuri
Ai participat şi la concursuri internaţionale? Care e atmosfera acolo?
În afara concursurilor locale, regionale am fost şi la competiţii care au fost organizate peste graniţe, în Ungaria şi Serbia. Condiţiile de antrenament sunt mai bune în afară, iar sportivii sunt foarte bine pregătiţi.

Vrei să urmezi o carieră în sport?
Oscilez între o carieră de antrenor, deci o facultate de educaţie fizică, şi una de arhitect. La universitate cred că voi merge la Cluj sau la Timişoara, indiferent pentru ce voi opta, până la urmă.

Mai face cineva sport în familia ta?
Fratele meu, Paul, care are 9 ani, face şi el înot şi mă tachinează permanent, spunându-mi că o să mă întreacă şi că îmi va dovedi că este mai bun ca mine.

Ce-i place
Să facă snowboarding la munte, la Straja, cu placa pe care i-a cumpărat-o mama lui de curând, să schieze, să vadă filme, să se plimbe cu bicicleta pe dealurile din împrejurimile Hunedoarei, iar mâncarea lui preferată este pizza.

Ce nu-i place
„Să mă cert cu ai mei din cauza şcolii şi a notelor. E destul de greu să am rezultate bune pe toate liniile. Puţină lume înţelege cât de obositor e să faci câte două antrenamente pe zi şi să înoţi sute de bazine”, a spus Dani.

Profil
Născut. 15.04.1993, Hunedoara
Performanţă. Dublu record naţional la ştafetă
Educaţie. Colegiul Naţional de Informatică „Traian Lalescu”, Hunedoara, clasa a X-a C, engleză intensiv
Familie. Un frate mai mic