PORTRET: Dan Cernăianu liceanul care zboară prin nori

Dan Cernăianu

Tânărul hunedorean are brevet de pilot de la 16 ani, iar pasiunea pentru zbor l-a motivat să obţină trofee importante la competiţii locale de planorism.

Prima oară a mers cu tatăl său pe aerodromul de la Săuleşti, de lângă Deva, când avea vreo zece ani. A zburat atunci şi „a contractat” microbul, aşa că acum spune că vrea să facă aviaţie militară, la Academia Forţelor Aeriene din Braşov unde, după părerea lui, „ai ocazia să zbori mai mult, în comparaţie cu aviaţia civilă”.

Îşi aminteşte cât de încântat a fost prima oară când s-a ridicat în aer într-o Wilga, cum se uita la bordul avionului, plin de butoane şi cadrane cu ace. „Când am aterizat aveam un zâmbet de la o ureche la alta. A fost extraordinar! A zburat şi tata atunci, dar el nu s-a simţit prea bine”, şi-a amintit Dan, râzând.

Brevet de pilot, înaintea permisului de conducere

Când a împlinit 16 ani, vârsta minimă impusă de lege, primul lucru pe care l-a făcut a fost să îşi ia brevetul de pilot pe planor. Pentru asta, spune că e nevoie de absolvirea unor cursuri teoretice de două luni. Cursuri la care a mers în fiecare week-end, sâmbăta, dar şi duminica, timp de 4-5 ore, acestea fiind urmate de examene, dar şi de câteva zeci de ore de practică.

„Sunt nouă examene din teorie, printre care aerodinamică, meteorologie, aparate de bord, legislaţie aeronautică, reglementări radio şi navigaţie, iar la fiecare dintre acestea trebuie să obţii nota minimă de 7,5”, a explicat Dan. Nu a fost prea uşor nici să primească permisiunea mamei sale, care era îngrijorată din cauza noului hobby al fiului ei. „M-a avut o săptămână la mână, am insistat, am spălat vase”, glumeşte hunedoreanul.

Patru ore sub nori

Dan susţine că tehnica în planorism e simplă: pentru că nu are motor, care să te propulseze şi să te menţină în aer, planorul este remorcat de un avion, iar după desprinderea cablului, pilotul trebuie să găsească „termice” (n.r. mase de aer cald, ascendent) care să îl ajute să urce şi să stea cât mai mult în aer.

Ca înălţime, Dan a urcat la peste de 2.200 de metri, în timp ce recordul său la zbor neîntrerupt cu planorul este de patru ore şi zece minute. Dan spune că pe lista lui cu dorinţe se află „C-ul” de argint, o insignă pentru care trebuie să îndeplineşti mai multe condiţii: zbor la peste 1.000 de metri înălţime, parcurgerea unei distanţe de 50 de kilometri şi menţinerea în aer timp de peste 5 ore. Şi ar mai vrea ca într-o zi să aibă propriul lui planor, cu care să poată participa la competiţii, unul performant, de mare fineţe, al cărui cost ajunge la 60.000 de euro.

Întrebări şi răspunsuri

Care este diferenţa între a pilota un planor şi un avion?
Dacă ştii să pilotezi un planor, ştii să pilotezi orice. La planor, nu ai cum să porneşti şi să îl laşi să meargă, eventual pe pilot automat, tocmai pentru că nu are motor. E nevoie de multă atenţie şi efort pentru a te menţine în aer.

A fost vreun moment în care te-ai simţit în pericol?
În pericol nu eşti niciodată, dacă respecţi regulile, însă emoţii am avut de multe ori. O dată m-a împins vântul spre Simeria, ajunsesem la vreo 200 de metri, pe deasupra fabricii de la Sântuhalm şi îmi era teamă că nu o să mai prind pista. Am reuşit să mă redresez, totuşi, şi m-am întors cu bine la aerodrom.

Ce-i place
„Să zbor. Cel mai bine mă simt pe aerodrom, îmi plac senzaţiile tari. E foarte frumos sub plafonul norilor, dar nu poţi să stai acolo prea mult: două-trei minute, maximum 10, dacă eşti norocos”, a declarat Dan.

Ce nu-i place
„Pe mine aproape că nu e lucru care să mă scoată din sărite şi nu prea mă deranjează nimic. Şi dacă sunt nervos, păstrez nemulţumirea în mine până îmi trece. Aaa... dacă vrei, ceartă-te cu mine, dar eu nu o să mă cert cu tine.”

Profil
Născut. 04.02.1991, Hunedoara
Educaţie. Colegiul Naţional de Informatică „Traian
Lalescu”, Hunedoara, clasa a XII-a, Aeroclubul Teritorial „Constantin Manolache” - Deva
Experienţă. Are brevet de pilot de la 16 ani
Familie. Singur la părinţi