PORTRET: Adolescenta Cristina Sfetcu este campioană „de aur” la înot

Cristina Sfetcu

Tânăra hunedoreancă, elevă în clasa a VII-a la Colegiul Naţional "Iancu de Hunedoara", şi-a învins frica de apă din copilărie, iar acum are acasă o adevărată colecţie de medalii, câştigate în mari competiţii de înot.

PROFIL
Născută. 30.04.1996, Hunedoara
Educaţie. Colegiul Naţional „Iancu de Hunedoara”, clasa a VII-a
Experienţă. Campioană naţională la înot
Familie. O soră mai mare, Adina

A mers la cursurile de iniţiere în înot la dorinţa mamei sale, care a dus-o la bazin „doar aşa, să ştie să înoate”, după ce şi Adina, sora ei, a făcut ani în şir antrenament şi a fost parte a echipei de performanţă din Hunedoara.
„Profesoara mea, Daniela Vereş, i-a spus mamei că vrea să continui, pentru că sunt talentată, aşa că am început să fac antrenamente. O aveam ca model şi pe sora mea, care a făcut şapte ani sport de performanţă. Din păcate, ea nu a reuşit să ajungă decât pe locul cinci pe ţară, pentru că în generaţia din anii ’90 au fost nişte fete extraordinar de bune”, a povestit micuţa înotătoare.
Cristina râde când îşi aminteşte cât de frică îi era ei de apă, cum se ţinea de scaune sau se ascundea în spatele colegilor, când îi venea rândul să facă sărituri în bazinul mare. Mai întâi, adolescenta a mers la bazin împreună cu verişorul ei, însă după ce băiatul a renunţat la înot, coechipiera şi prietena ei cea mai bună a devenit Adelina Buzdugan. De altfel, fetele sunt împreună nu doar la bazin sau în timpul liber, ci şi la şcoală, pentru că învaţă în aceeaşi clasă.

Campioană naţională la 10 ani
Când vine vorba de sarcinile şcolare e ceva mai dificil, pentru că după câte trei ore de antrenament zilnic intens, timp în care trebuie să parcurgă peste 200 de bazine, tânăra ajunge acasă epuizată. „Antrenoarea mea actuală, Anca Băjan, spune că, dintre toţi, eu sunt cea mai silitoare, dar mie mi se pare că aş putea să muncesc mai mult. Şi pentru la şcoală, uneori, îmi e greu să mă pregătesc, din cauza oboselii, dar mama mereu îmi spune «Învaţă, Cristina, învaţă!»”, a povestit sportiva.
Fetiţa a câştigat prima ei medalie de aur la 10 ani, devenind campioană naţională la 50 de metri spate, stilul ei preferat. Cel mai dificil, în schimb, i se pare să înoate „fluture”.

Cutia cu zeci de medalii
De aproape trei ani, Cristina nu a reuşit să obţină un al doilea aur, deşi are acasă o întreagă colecţie de zeci de medalii din argint şi bronz, aranjate frumos, într-o cutie. Spune că lucrul ăsta s-a întâmplat pentru că de la o vreme a încetat să se mai înalţe.
„Când eram eu şi Adelina (n.r. prietena ei) foarte mici, în afara antrenamentelor şi exerciţiilor de mobilitate, făceam şi forţă şi e posibil ca asta să ne fi oprit pe amândouă din creştere. Antrenamentele de forţă îţi dezvoltă musculatura, însă fetele cu care concurez eu acum sunt chiar şi cu 20 de centimetri mai înalte, iar asta înseamnă că la mine efortul e aproape dublu”, a adăugat Cristina.

Întrebări şi răspunsuri

De ce nu ai ales un liceu sau o clasă sportivă şi ai preferat un liceu teoretic?
Clasa în care învăţ eu a fost la început una sportivă şi profesorii înţelegeau că noi toţi făceam antrenamente, aşa că aveam mai puţin timp pentru teme. Erau mai puţin exigenţi, însă acum lucrurile s-au schimbat: unii colegi nu mai fac sport şi dascălii au pretenţii mai mari.

Este nevoie să ţii vreun regim?
Nu ţin regim, ba chiar mănânc destul de mult şi nu prea sănătos: pizza, hamburgeri, cartofi prăjiţi, acestea sunt mâncărurile mele preferate.

Care este sportivul care îţi este model?
Ionela Cozma, pentru că este o luptătoare.

Ce-i place
„Să ies cu prietenii în oraş şi spiritul competiţiei. Vreau să ajung să fac parte din lotul naţional”, a spus Cristina.

Ce nu-i place
„Să mi se impună ce să fac şi să merg în vizită la rude, unde mă plictisesc. În rest, nu prea mă deranjează nimic”, a spus Cristina.