Hunedoreanul Cristian Ianza este maestru în arta modelajului
0
Pasionat de ceramică şi sculptură, bărbatul este recunoscut şi apreciat peste graniţe pentru arta sa.
Pentru a studia la secţia Ceramică, a avut ambiţia de a susţine examenul la universitate cinci ani la rând, după ce încă din clasa a noua de liceu alesese să aprofundeze arta modelajului.
„În ’76 am terminat liceul şi am fost să vizităm universităţile din Cluj-Napoca şi Bucureşti, iar eu am ales să îmi continui studiile în Capitală. De cinci ori am dat la facultate până am reuşit. Îmi spusesem că voi susţine examenul de maximum opt ori, iar apoi voi renunţa”, a mărturisit hunedoreanul. Concurenţa era, la acea vreme, foarte mare: doar trei universităţi de arte în ţară şi numai şapte locuri la Bucureşti, vizate chiar şi 30 de candidaţi.
Azilant în nordul Bavariei
Descendent al unei vechi familii de italieni din Padova, şi cu un stră-străbunic care a fost primul vicar greco-catolic al Ţării Haţegului, dar având şi ascendenţi de origine germană, artistul a fost din copilărie fascinat de visul Occidentului, aşa că în 1990 a plecat în Germania, la invitaţia unei rude.
Prima destinaţie vestică a fost Karlsruhe, unde a avut şi prima expoziţie vernisată peste graniţe. Un an mai târziu avea să plece din nou, de această dată la Nürnberg, unde a primit statutul de azilant. „După vreo trei-patru zile alături de ceilalţi emigranţi, am fost repartizat în Kronach, o localitate în Bavaria, unde în scurt timp am devenit o mică vedetă locală. Spre deosebire de ceilalţi azilanţi, care se ocupau cu spargerile, eu – cum ştiam şi ceva germană de la bunica mea – am mers la prefectură şi mi-am prezentat portofoliul”, a spus Cristian Ianza. Au urmat zeci de expoziţii, printre care la Nürnberg, Rotterdam şi Kulmbach, hunedoreanul a predat cursuri la universitatea populară, a apărut în nenumărate articole în presa germană, dar a ratat şi şanşa vieţii lui, un contract de mare perspectivă la o fabrică renumită de porţelan.
Lucrări „risipite” în toată lumea
Pentru a putea beneficia de acel contract, artistul ar fi trebuit să se întoarcă în România şi să îşi retragă cererea de azil, ceea ce a şi făcut. Susţine însă că din cauza unor acuzaţii nefondate de colaborare cu Securitatea nu a reuşit să revină în Gemania decât doi ani mai târziu, după o mulţime de memorii la ministerele de resort, iar din 2005 a obţinut drept de rezidenţă definitivă în Germania. Lucrările lui se regăsesc acum atât în spaţii publice din ţara care l-a adoptat, cât şi în colecţii particulare din Japonia sau Canada.
Întrebări şi răspunsuri
Reuşeşte un sculptor sau ceramist să trăiască decent numai din artă?
E destul de greu, pentru că veniturile nu sunt constante. Creaţia pe care am vândut-o cel mai bine se ridică la 3.000 de euro, însă nu se întâmplă întotdeauna să ajungi la asemenea sume.
Cu ce vă mă ocupaţi în afară de sculptură?
În primul rând, încerc să-mi recuperez proprietăţile pe care le-am moştenit în zona Haţegului şi la Petroşani, dar am avut şi un fast-food în Valea Jiului, unde mi se spunea artistul-bucătar. Am avut o mare bucurie când o doamnă a cerut şase hamburgeri la pachet, ca să-i trimită fiului ei care era în armată, la Iaşi, pentru că acesta nu mai găsise nicăieri alţii la fel de buni.
Ce-i place
„Bunul simţ, integritatea, dar şi meseria mea, de care nu aş putea să mă plictisesc. Sun pasionat de două mari teme: sacru şi senzual”.
Ce nu-i place
„Minciuna, prostia şi cele două coroborate, care dau fudulia specific românească”, a adăugat Cristian Ianza.
Profil
Născut. 05.01.1958, Lupeni
Educaţie. Academia Naţională de Arte „Nicolae Grigorescu”
Experienţă. Peste 25 de ani
Familie. Necăsătorit
Se încarcă comentariile...
