FOTOGALERIE PORTRET / Cosmin Dîscă în pelerinaj de suflet la Taizé

Din 2001 duce în fiecare an zeci de pelerini hunedoreni în Franţa, la Taizé, acolo unde Roger Schultz a pus în 1949 bazele unei noi comunităţi creştine.

Profil
Născut. 17.05.1980, Hunedoara.
Educaţie. Facultatea de Litere, Secţia Engleză-Franceză.
Familie. Necăsătorit, un frate şi o soră.

Cosmin Dîscă este apropiat de biserica romano-catolică, unde tatăl său era cantor, iar el organist, aşa că era familiarizat cu ceremonialul religios când, în 2000, a vorbit pentru prima oară cu un călugăr Taizé: era fratele João, născut la Lisabona şi venit la Alba-Iulia pentru a face legătura între creştinii din România şi comunitatea Taizé. A fost impresionat: João, deşi portughez, stăpânea limba română foarte bine şi vorbea foarte natural, cu lejeritate şi sinceritate absolută, aşa că hunedoreanul a dorit imediat să meargă în Franţa, pentru a înţelege mai bine ce înseamnă modelul de viaţă adoptat de călugării Taizé.

Locul unde nu s-a întâmplat nimic
„A fost destul de dificil; pe atunci se mergea cu viză şi am fost nevoit să alerg mult pentru acte. Am fost şi la Bucureşti, la Ambasada Franţei, iar în cele din urmă am plecat la Taizé, împreună cu mama şi tatăl meu”. „De obicei, un loc de pelerinaj este un loc unde s-a întâmplat o minune, unde a plâns o icoană sau au avut loc vindecări. Ei bine, la Taizé nu s-a întâmplat nimic. Pur şi simplu fratele Roger a vrut să înfiinţeze acolo o comunitate bazată pe simplitate, bunătate şi celibat, pentru tinerii care căutau să înţeleagă mai bine scopul nostru pe pământ. Acum acolo merg  anual mii de pelerini, în jur de 60 de autocare venind numai din România”, a povestit Cosmin. Prima oară i-a plăcut foarte mult, aşa că fratele Joao, un intelectual care face acum a patra facultate, i-a promis că va încerca să îl ajute să revină şi să aducă şi alţi hunedoreni. Mai întâi şi-a convins prietenii şi cunoştinţele apropiate că pelerinajul acesta merită osteneala, mai ales că traseul este stabilit chiar de participanţi şi include, de fiecare dată, marile oraşe europene. Ulterior, tot mai mulţi tineri au vrut să meargă la Taizé împreună cu Cosmin, care spune că în timpul şederii în satul francez a legat prietenii pe viaţă.

Călătorie transformată în carte
„E un întreg amestec de culturi acolo, însă comunicarea nu este o problemă. Sunt fraţi care cunosc foarte multe dintre limbile de pe glob şi care preiau grupurile şi, în plus, se vorbeşte foarte mult în engleză”, a adăugat tânărul hunedorean. Anul acesta Asociaţia Culturală „ZAM”, al cărui membru este şi Cosmin, a editat în urma pelerinajului din perioada iulie-august un volum gen jurnal de călătorie ilustrat în condiţii grafice de excepţie, intitulat „Mărturii din Taizé”, a cărui lansare va avea loc în 4 decembrie, la Galeria de Arte din Hunedoara.

Întrebări şi răspunsuri

Ce se întâmplă, de fapt, la Taizé?
Taize este un sat cu câteva case şi barăci cu şase sau 12 locuri, unde se stă timp de o săptămână, de duminică până duminica viitoare, este un program zilnic de rugăciuni şi cântece în mai multe limbi, inclusiv în română şi se discută pe diferite teme religioase.

Doar tinerii sunt acceptaţi în comunitatea din Franţa?
Regula este ca un autocar să nu aibă mai mult de cinci minori cu vârsta sub 16 ani şi cinci adulţi de peste 35 de ani. De altfel, fiecare categorie de vârstă are programul ei şi participă la acţiuni separat.

Ce-i place
„Îmi place muzica: Bach, Chopin, Queen. Cântecele m-au atras foarte mult şi la Taize. Cine cântă, se roagă de două ori. Îmi place şi să citesc. Ce am citit de curând şi mi-a plăcut: <Foamea> şi <Insuportabila uşurătate a fiinţei>.

Ce nu-i place
„Tupeul, nesimţirea, falsitatea şi kitsch-ul”, a declarat Cosmin.