PORTRET: Constantin Găină un hunedorean premiat cu Gopo
0
Fotograful a fost distins cu premiul Asociaţiei Cineaştilor în 1975 şi este deţinătorul celei mai mari colecţii de fotografii „de epocă” ale Hunedoarei.
S-a născut la Simeria, dar în 1955, pe când avea şase ani, toată familia lui Constantin Găină s-a mutat la Hunedoara. Chiar a doua zi a vizitat, împreună cu mama şi fratele său, Castelul Corvinilor şi de atunci spune că n-a mai vrut niciodată să plece. A început în schimb să adune imagini cu oraşul pe care-l iubea, din vremuri uitate demult chiar şi de bunicii hunedorenilor, ajungând să deţină cea mai mare colecţie de fotografii ale Hunedoarei, încă din secolul al 19-lea, începând cu anul 1880 şi poate chiar mai dinainte.
Atelier foto în beciul blocului
„Întreb în stânga şi-n dreapta pe toată lumea şi oamenii îmi aduc fotografii. Nu e o săptămână în care să nu primesc o fotografie mai veche. Imagini cu oraşul, cu castelul. Asta m-a pasionat mereu”, a explicat bărbatul. Când avea 10 ani a început să facă el însuşi fotografie în beciul blocului din cartierul hunedorean OM (Oraşul Muncitoresc), după ce a strâns bani în puşculiţă ca să-şi cumpere instrumentarul tehnic şi soluţiile necesare. Prima fotografie „mai artistică” spune că a făcut-o într-o excursie la Haţeg, la rezervaţia de zimbri.
„Erau mai mulţi băieţi cu care alcătuisem un grup, toţi pasionaţi de fotografie, iar eu eram cel mai mare. Nu aveam televizor, nu aveam Internet, aşa că
ce să faci?”, povesteşte Constantin Găină, pe care toţi prietenii îl cunosc drept Pilu.
A obţinut trofeul Gopo
Asta a fost porecla cu care s-a ales de la bunica lui: Pilu, de la Copilu’, şi cu numele ăsta avea să fie strigat pentru totdeauna. După ce a terminat Şcoala Tehnică, a lucrat la Controlul calităţii şi a devenit membru al fotocineclubului care funcţiona în cadrul combinatului. „Aveam acolo dotări de ultimă oră pentru vremea aceea şi era o competiţie extraordinară între fotocinecluburile din ţară. La noi, mare parte dintre membri erau chiar prietenii mei din copilărie, cu care developam în copilărie fotografii, în beciul blocului”, a spus Pilu.
A fost premiat de două ori pentru cea mai originală tehnică de creaţie în film, aşa că păstrează cu bucurie „omuleţul Gopo” – trofeul pe care l-a primit în 1975 pentru filmul „Intuiţie”, o comedie psihologică bazată inclusiv pe animaţie, dar a fost premiat la Cântarea României şi pentru un portret pe care l-a pictat folosind ca model o ţărancă trufaşă din Ţinutul Pădurenilor. Ulterior a editat două volume de lux cu imagini vechi ale Hunedoarei, „Istoria oraşului în imagini” şi „Hunedoara în secolul 19”, ediţie trilingvă: în română, maghiară şi germană.
Întrebări şi răspunsuri
Care a fost momentul care v-a adus cea mai mare satisfacţie profesională?
Faptul că am obţinut trofeul Gopo pentru originalitate şi că am fost remarcat de Florian Potra, cel mai mare critic de film de la noi, în acele timpuri.
Nu aţi întâmpinat probleme cu cenzura, din cauza temelor psihologice?
În mediul în care ne învârteam ne cam ştiam unii pe alţii, iar noi, hunedorenii, eram o gaşcă de nebuni şi mai strecuram şi câte o şopârliţă. Râdeau şi membrii juriului pe la concursuri şi ne ziceau: „Ia să vedem, ce aţi mai făcut voi, prin beciurile voastre, pe la Hunedoara.”
Ce-i place
„Să văd peisaje, să fac fotografii, să promovez turismul hunedorean. Am constatat că într-un areal de numai 45 de kilometri se regăsesc unele dintre cele mai importante obiective istorice ale României, care au rămas aproape necunoscute”.
Ce nu-i place
„Nu-mi place primăvara, perioada aceea cât încă nu a dat mugurul copacilor, şi că nu există un program, o strategie clară după care să fie făcute toate lucrurile. Cred că nimic nu trebuie lăsat la voia întâmplării”.
Profil
Născut. 21.05.1949, Simeria
Educaţie. Studii tehnice
Experienţă. Peste 40 de ani ca fotograf
Familie. Căsătorit, un fiu şi o fiică
Se încarcă comentariile...
