Hunedoara: Eliza Lascu A fost în tabără după Nicu Ceauşescu

Dascălul hunedorean însoţeşte de peste 35 de ani elevii în tabere şcolare.  În vara lui 1990 a fost prima dată când a intrat în luxoasa bază de agrement a UTC-ului de la Eforie Sud

Nota distinctivă a carierei de dascăl a Elizei Lascu este statutul său de „însoţitor” al copiilor în taberele şcolare de pe tot teritoriul ţării. De 35 de ani, Eliza Lascu a folosit pe post de „agenţie de turism” oferta taberelor pentru  elevi.
„Soţul meu a lucrat în turism. Era permanent plecat în ţară. Ca să nu stau acasă singură, toate vacanţele mele începând din 1974 le-am petrecut în tabere şcolare”, a spus învăţătoarea.  Sunt doar două locuri în ţară unde nu a ajuns: în Delta Dunării şi pe Transfăgărăşan.  În rest, nu există tabără şcolară în ţară unde hunedoreanca să nu fi însoţit elevii.

Ciobul din fasole
Eliza Lascu spune că diferenţele între condiţiile existente în taberele şcolare s-au schimbat notabil în bine în ultimii 10 ani. „Am avut şi experienţe dintre cele mai neplăcute înainte de 1989. Într-un an, la Năvodari, un copil vine la mine cu tava cu mâncare şi-mi arată ceva în ea. În garnitura de fasole se lăfăia un ciob de sticlă provenit probabil de la un borcan spart. Altădată,  o fetiţă s-a plâns că după prima noapte pijamaua ei miroase urât. Cauza am aflat-o imediat. Salteaua patului în care dormea fetiţa era murdară”, şi-a amintit Eliza Lascu.

S-au lăfăit în lux
Hunedoreanca a  avut şansa în 1990 să prindă şi o tabără de „cinci stele” la „Pescăruşul”, care până în 1989 fusese baza de agrement a Uniunii Tineretului Comunist (UTC) de la  Eforie Sud. „Nicu Ceauşescu se întâlnea acolo cu mai marii UTC-ului. Ce să vă spun ? La gradul de civilizaţie de atunci, ni s-a părut că suntem în paradis. Paturi super-confortabile, mobilier impecabil, fotolii de piele în care te scufundai, cantina curată, plaja la doi paşi. A fost prima şi ultima ocazie de a ne simţi bine acolo. Când m-am întors în 1991 totul era deja furat, devastat, tăiat. Începuse tranziţia”, a povestit Eliza Lascu.

Vacanţe cu inima în gât
Înainte de 1989 un  dascăl „însoţitor” răspundea de minim 20 de elevi. Nu poate să uite tragedia unui dascăl de la Suceava. În 1987, în tabăra de la  Eforie Sud, dascălul a pierdut trei fetiţe care s-au înecat în mare.
„Am avut şi eu un eveniment care m-a marcat. La Sovata, o fetiţă a vrut să treacă  în camera vecină din balcon în balcon şi a căzut. Am auzit căzătura. S-a rănit grav şi am crezut că va muri. Nu a murit, s-a făcut bine, dar eu am îmbătrânit cu zece ani atunci într-o singură săptămână. Atât eram de marcată încât visam că o scap de la etaj pe fiica mea cea mică,  iar sunetul cu care ea se sfărâma de asfalt era identic cu cel făcut de corpul fetei de la Sovata. Dacă fetiţa murea, făceam puşcărie”, a spus învăţătoarea.

Întrebări şi răspunsuri
În vara asta unde mergeţi în tabără?
Merg în trei tabere. La Poiana Pinului, la Balcic în Bulgaria şi în staţiunea Venus pe litoral.

Sunt condiţii mai bune în taberele şcolare acum, comparativ cu 1989?
Cazarea e mai bună. Mâncarea mult mai bună. Şi este mai multă libertate. Înainte de 1989 copiii erau ca într-un gen de unitate militară, cu un program foarte rigid.

La câte tabere aţi participat în întreaga carieră?
La peste 50 de tabere şcolare. 


Ce-i place
„Îmi plac lucrurile simple. O bluză confortabilă din bumbac, o salată uşoară cu legume de vară, îmi plac drumeţiile şi îmi place să înot. Sunt pasionată şi de arta fotografică. Dar cel mai mult şi mai mult iubesc copiii”, a spus Eliza Lascu.

Ce nu-i place
Ca şi comportament uman, Eliza respinge minciuna, prostia şi îngâmfarea. Surprinzător, hunedoreanca nu suportă lucruri care pe majoritatea oamenilor îi încântă. „Nu suport sub nicio formă cafeaua, torturile şi maioneza”, a spus Eliza Lascu.

Profil
Născută - 01 mai 1950
Educaţie - Liceul Pedagocic Deva
Experienţă - Patruzeci de ani la catedră
Familie - Căsătorită, doi copii