Viteazu’, ,,decanul de vârstă” de la Penitenciarul Giurgiu

Din cauza sa, patru oameni au murit. Bărbatul, care a fost condamnat de două ori pentru omor deosebit de grav, a împlinit 60 de ani şi mai are de petrecut după gratii încă 17.

Nicolae Ion a împlinit vârsta de 60 de ani în penitenciar şi este unul dintre cei mai bătrâni deţinuţi ai Penitenciarului de Maximă Siguranţă Giurgiu. Bărbatul nu este la prima condamnare. În 1977 a înjunghiat mortal trei oameni.  Oftează greu când îşi aminteşte de greşelile făcute şi spune că, dacă ar putea, ar schimba tot.
 “ Eram în cârciumă. Am vrut să mă apăr, unul dintre cei implicaţi în scandal m-a tăiat pe faţă, iar eu am ripostat cu cuţitul. În furia mea am înjunghiat trei persoane”, mărturiseşte Ion Niculae.
S-a văzut din nou liber după 11 ani de detenţie şi asta pentru că a fost pus în aplicare decretul 11 care prevedea amnistierea unor infracţiuni şi reducerea unor pedepse.
“ M-am întors acasă şi am deschis o afacere. Într-o perioadă scurtă  aveam stabilitate financiară şi o familie frumoasă, numeroasă. Nu vroiam să mă mai întorc la închisoare”, mărturiseşte Nicolae.
După nici 14 ani de libertate, a fost din nou condamnat pentru că a omorât un om. A trecut cu maşina peste el şi nici nu i-a dat primul ajutor.
“Nepoţii mei fuseseră ameninţaţi atunci cu arma, pentru că au fost pe câmp să ia câţiva ştiuleţi de porumb. Eram nervos şi am plecat să cer explicaţii. Nu am văzut că pe câmp este un om care doarme, am trecut cu maşina peste el fără să aud nimic. Omul a murit a doua zi, iar eu am fost arestat”, povesteşte deţinutul.

Soţia, gravidă după vizita conjugală

Nicolae a împlinit 60 ani în puşcărie. În urma celei de-a doua condamnări a primit detenţie pe viaţă, însă a făcut recurs şi cazul său a fost rejudecat. Instanţa i-a redus pedeapsa la 25 ani.
Are 11 copii şi o parte dintre aceştia îl şi vizitează. Concubina lui, cea căreia îi spune soţie, a fost arestată şi ea în 2004, dar pentru trafic de carne vie.
Nicolae spune că pe cel mai mic dintre copiii săi nici nu l-a văzut, fiindcă soţia lui a rămas însărcinată după ce s-au întâlnit în camera conjugală a penitenciarului.
“ M-am văzut cu soţia mea în camera conjugală din penitenciar. Atunci a şi rămas însărcinată cu Ionuţ!”, spune deţinutul.
Ca să-şi stingă dorul de soţie, Nicolae îi scrie femeii o scrisoare pe zi şi compune zeci de poezii.
“ Îmi place să compun poezii. Îmi pun sentimentele în versuri, pe care le trimit apoi Tincuţei. Îi scriu şapte scrisori pe săptămână”, povesteşte Nicolae.

Fragment din poezia dedicată fiului său
,,Mâine băiatul meu face doi anişori
Ce zi mare!
Nu sunt lâgă el să îi ofer ceva ( dragostea mea )
Sunt la închisoare (…)
Gândurile înalte ne despart
Şi eu sufăr mult! “ , fragment dintr-una din poeziile sale